Fix, dar fix, ce faci și cu una pe benzină! Doar că mai în șoaptă. 🙂

Duci copiii la școală

Te duci la cumpărături

Cumperi marfă de la Dedeman pentru atelierul tău

Duci copiii la activități și pot să coboare singuri din mașină

Te duci la mall și ai loc rezervat

Bine, nu întotdeauna. 🙂

Te duci până la Ploiești și te mai și întorci (aici e șpilul! 🙂 )

Da, am fost chiar și până la Ploiești

și am experimentat așa:

  • am mers la dus pe autostradă cu viteză constantă de 130 km/h… și un pic
  • am mers în stilul clasic fără să mă abțin
  • la ieșirea de pe autostradă mai aveam 52% baterie (plecat de acasă din București)
  • am zis la întoarcere să exeprimentez ceva nou și inedit pentru mine: 100 km/h constant, încălzirea oprită și condus de bătrânică într-o dumincă în drum spre lăcașul sfânt.
  • am ajuns înapoi acasă cu 27% baterie
  • practic am constatat pe pielea mea cât de mult influențează consumul: viteza, stilul de condus și pompa de climatizare.

Da, faci toate astea dar cu stil și în liniște. Practic conduci o nălucă roșie care trece prin trafic în șoaptă, care nu urlă din toți rărunchii atunci când îi dai talpă, care nu se chinuie să treacă într-o treaptă inferioară atunci când ai nevoie de puterea motorului, care este incredibl de stabilă în curbe datorită bateriilor instalate în podea și care te face să nu-ți mai placă mașinile alea care parcă vin din secolul trecut și care vibrează, scot ceva urât mirositor pe țevile alea de eșapament și care-ți amintesc constant de faptul că la câțiva centrimetii de picioarele tale niște explozii învârt un ax care e conectat la roți.

Cum e cu autonomia?

Este foarte bine. Drumurile mele zilnice variază între 20 km și 55 km în anumite zile. Practic încarc jucăria o dată la trei zile. Am încărcat-o în curte pentru că în drumurile mele nu mă întâlnesc cu stații de încărcare și în realitate nici nu prea am nevoie. Sunt oameni care au testat și testează infrastructura de încărcare din toate punctele de vedere și sunt sigur că știu să vă spună lucruri muuult mai interesante decât mine care se uită la stâlpii aia ca la un încărcător de telefon mobil cu quickcharge.

Da, recomand mașina electrică pentru cei care au posibilitatea să o încarce acasă. Este un punct foarte important. Citesc tot felul de povești a unor curajoși care se aruncă la drumuri lungi în țară dar mi se pare așa… doar o aventură, o vânătoare de puncte de încărcare care pot fi și ocupate combinate cu o anxietate generată de fenomenul “o să rămânem în drum!”. Infrastructura este un pic precară în România și mașina electrică, oricât de șmecheră ar fi ea, deocamdată este pentru drumuri în localitate.

În carte și pe bord se specifică în general o autonomie de peste 200 km, dar este o treabă extrem de relativă. Depinde, după cum v-ați dat seama, de stilul de condus, de pompa de căldură/răcire (că doar avem tramvai privat) și de temperatura de afară. Am constatat că o încărcare peste noapte la trei zile te lovește cu un “peace of mind” de înaltă clasă chiar dacă la bord ți se povestește că mai ai peste 100 km de parcurs cu încărcarea curentă.

Bine, între timp am descoperit și treaba aia cu încălzirea/răcirea automată dimineața când ai tu program de plimbare și treaba asta mai consumă (vizibil) din baterie dacă alimentezi mașina la priză standard de 220v de casă neaoșă românească fără figuri trifazice. Îi mulțumesc pe această cale proprietarului pentru inspirația de a include prize în afara casei prin curte.

Așa că referitor la autonomie pentru oraș stăm bine, chiar foarte bine.

Nu m-aș aventura până la Brașov cu o electrică din această gamă, deși o să încerc asta într-o zi, pentru se poate transforma în ceva stresant.

Cum e i3s-ul față de i3?

Despre i3 am scris aici când s-a lansat și l-am testat. Am retrăit în i3s acele momente de extaz și am avut aceeași senzație (acum îmbunătățită) că sunt la volanul viitorului. Și am avut exact aceeași reacție de la prietenii care au avut ocazia unică de a-mi fi pasageri: suntem în viitor.

Și tot prietenii mei au mai constatat o chestiune… nu seamănă cu i3. Toți mă întrebau ce mașină e și când îi loveam cu i3 cu accent pe “s” mai aruncau o privire pentru că nu seamănă cu ceaa ce vedeau ei pe stradă în materie de i3 cu fundul ăla rotunjor. Ce e ciudat aici este că modificările sunt foarte subtile și la nivel de dimensiuni i3s-ul este cu câțiva centimetri mai lat. Bine, poate e de la faptul că era roșie și ce vedem noi în trafic sunt albe cu ceva albastru, negru și un pic de gri.

Diferența la nivel de putere a motorului față de i3 se observă mai ales când accelerezi în depășire începând de la 60-70 km/h. Mașina este genială, o nălucă roșie care înfruntă traficul în liniște, cu această senzație am rămas după o săptămână de condus.

Ce m-a convins?

Da, m-a convins, în sensul că am bătut palma să cumpăr chiar mașina pe care am testat-o.Acest BMW i3s se va întoarce în mâinile mele îndemânatice prin aprilie pe la sfârșit. Rog pe această cale pe cei care vor mai avea mașina în teste în următoarea perioadă să aibă grijă de ea pentru că voi fi nemilos!

Deci? Ce m-a convins?

  • Treaba aia cu setul de baterii care nu trebuie schimbat nici măcar la 200.000 km
  • Dragostea de la prima vedere de acum 3 ani care a rămas adânc înfiptă în sufletul meu
  • Puterea motorului pe care eu o consider importantă mai ales ca element de siguranță. Un motor puternic te poate scoate în viață dintr-o depășire pe cale să o ratezi sau te poate salva de la un accident pe cale să se-ntâmple din cauza unor năuci care se-ndreaptă către tine din lateral sau din spate.
  • Senzația că ești la volanul viitorului, vis a vis de alte modele electrice transformate din modele cu motor termic (cum zic adevărații jurnaliști auto 🙂 ) în modele cu motor de tramvai.
  • Spațiul. Da, spațiul e important mai ales pentru faptul că transport doi copii proprietate personală și aș prefera să încapă pe bancheta din spate fără să stea cu genunchii înțepeniți în spătarul din fața lor.
  • Faptul că e tehnologie dovedită și prezentă pe piață de câțiva ani.
  • Poziția ușor înălțată la volan. Ești cumva o treaptă mai sus decât ceilalți în trafic.
  • Senzația de spațiu datorată design-ului interior. Serios, te simți ca într-o limuzină pe scaunele din față.
  • Stabilitatea în curbe. Am încercat să fac ce mai făceam cu GT-ul și Impreza prin giratoriile din spate de la mall-ul de la Băneasă și în afară de faptul că organele tale interne își doresc cu ardoare să părăsească raza cercului, nu prea reușești să-i miști fundul de pe direcția de deplasare.
  • Treaba aia cu condusul cu o singură pedală care este senzațională. Ajungi să folosești frâna de pcior doar dacă ai calculat greșit o distanță sau în caz de urgență. În rest, atingi un nivel atât de mișto cu anticiparea traficului încât condusul devine o formă de artă. E genial.
  • Faptul că majoritatea modelelor lansate anul acesta de alți producători se livrează cu greu și o parte vor fi livrate abia în 2021, asta pe lângă faptul că precomenzile pe România, făcute pe NV, au epuizat stocurile virtuale alocate pentru țara noastră
  • Are suport de farfurii așa ca o chiuvetă în caz că pleacă copilul la drum în timp ce mănâncă 🙂 :

Și? Cu ce dotări te alegi?

M-am procopsit cu o celebră configurație “Șeremet”.

Acum abia aștept să revină luna aprilie în viața noastră ca să mă bucur la maxim de cele de mai sus!