Pasul 1: Dimineață la prima oră sunt certat de domnișoara de la recepție că nu am citit ce scrie-n contract (probabil că a crezut că sunt avocat după nume, eu fiind un umil om de IT 🙂 )

Pasul 2: primesc un Audi A4 (echivalentul unui Mercedes c200 – conform contractului)

Pasul 3: simt că în prima curbă îmi fuge fundul mașinii, acesta încercând cu ardoare să depășească roțile din față.

Pasul 4: descopăr acasă că am primit mașina cu caucicuri de iarnă în plină freaking vară la 40 de grade, un risc enorm pentru șofer și pasageri.

Pasul 5: mă plâng pe toți pereții de ce am primit și sun și la call center unde mă-ntreabă dominșoara dacă sunt sigur că nu sunt all seasons…

Pasul 6: pentru că aparent am o oarece influență în online sunt contactat de cineva din conducerea Autonom care mă asigură că va rezolva problema. Specific să nu uite să aducă și hârtie de ieșire din țară pentru mașina cea nouă.

Pasul 7: primesc pe la prânz un Mercedes c200 la schimb cu mii de scuze din partea Autonom și cu hârtie de ieșit din țară.

Nu, numele meu nu este George! :)

Pasul 8: constat cu uimire că Mercedes c200 vine cu un singur port usb-C la pachet, fără nicio altă formă de furnizare de curent pentru pasagerii din mașină. Asta să fiți atenți când vă cumpărați merțan că s-ar putea să alimentați un singur telefon în toată mașina (e plin pe forumuri de problema asta). Dacă mai aveți și dash cam v-ați scos, înghesuiți frumos niște baterii reîncărcabile prin torpedou.

Pasul 9: constat cu stupoare că portul USB-C este defect! Mă plâng conducerii de acest aspect. Urma să fac un drum până în Grecia cu soția și cei doi copii din bătătură la bord.

Pasul 10: primesc o recomandare ușor iritată și oficială că să-mi iau eu un încărcător din benzinărie și să-l bag în priza de brichetă că service-uri auto nu-s deschise sâmbăta.

Pasul 11: explic faptul că mașina NU ARE priză de 12V și că nu am unde să-mi bag zecile de încărcătoare de brichetă pe care le am deja prin magazie și că pur și simplu nu am de unde să scot curent pentru pasageri, nici măcar din portbagaj.

Pasul 12: mi se propune un schimb cu un Volvo XC90 și accept și din jenă nu mai specific că să nu uite de hârtia de ieșit din țară cu mașina.

Pasul 13: pe la ora 21 primesc XC90 fără hârtie de ieșit cu mașina din țară. Băiatul care mi-a adus-o îmi zice să o folosesc pe cea primită anterior. La limita răbdării îi explic că mașinile au numere diferite iar pe hârtia aia scrie numărul mașinii special ca să nu ies cu alta din țară.

Pasul 14: îmi atrage atenția cel care prelua c200-ele că am consumat un sfert de rezervor și că n-o dau cu plinul făcut. Făcusem un drum de 17,6 km, ceea ce-nseamnă că sau mașina consumă extrem de mult și are o autonomie de 70,4 km sau că am primit mașina cu trei sferturi de rezervor în fișă având rezervorul pe full. Nu prea îmi e clar. Mă mai gândesc.

Pasul 15: pe la 22 primesc pe whatsapp poză cu hârtia de ieșit din țară pentru Volvo. Mai aveam 5 ore de somn până plecam.

Pasul 16: ne distrăm maxim în vacanță, tancul de Volvo XC90 spațios și încăpător, consum mic, autonomie mare, bun la drum lung dar și extrem de slab în depășiri când mie-mi place să-mi petrec cât mai puțin timp pe contrasens. Am găsit până la urmă o soluție trecând cutia pe manual și selectând eu cu grijă și cu atenție treptele când aveam nevoie de accelerație.

Pasul 17: constat că în sistemul de infotainment cineva are telefonul conectat la mașină anterior și poate să-mi deschidă ușile de la distanță, să-mi pornească motorul remote și să vadă exact unde sunt și pe unde am fost direct din aplicație. Îl dau afară și mă conectez eu. Aparent la Volvo poți să faci treaba asta dacă ai o singură cheie în mașină (la BMW îți trebuie ambele chei).

Nu, numele meu nu este George :)

( nu, numele meu nu este George! 🙂 )

Pasul 18: duc mașina înapoi și după o mică “dar aici ce s-a-ntâmplat” din partea celui care a preluat mașina, arătându-mi o zgârietură care era acolo de la început, ne-am despărțit prieteni.

Pasul 19: sesizez Autonom că am făcut un experimnet și după două zile după ce am predat mașina nu m-a dat nimeni afară și pot să văd pe unde este volvoul, pe unde s-a plimbat și pot chiar să pornesc motorul și să descui mașina la atingerea subtilă a ecranului.

Pasul 20: mă dau singur afară din aplicație pentru că după o zi Autonom nu m-a eliminat din sistemul mașinii. Așa că aveți grijă când preluați o mașină închiriată că s-ar putea ca altcineva să aibă controlul de la distanță și să vă treziți cu surprize prin parcări.

Vă mai zic că în torpedou am găsit acte de ieșire din țară cu datele personale ale altor clienți Autonom? Nu vă mai zic că v-am zis destul. Le-am băgat eu într-un tocător ca să nu ajungă în mâinile unor hackeri mici.

Da, știu, mi se-ntâmplă numa’ mie d-astea. Poate ar trebui să-mi deschid firmă de mystery shopper și să testez serviciile companiilor din punct de vedere client. 🙂

Bine, atunci nu vă mai zic că, acum mulți ani când Autonom făcea primii pași timizi în această lume minunată a închiriatului, am primit de la ei o mașină fără ulei în motor și cu motorul calat, nu? Și că am mers până la Sibiu, pe valea Oltului, încet la deal cu motorul fiert și în relanti la vale ca să se răcească, consumând tone de lichid de răcire pe parcurs. Nu vă mai zic că e prea de tot! Deja exagerez! 🙂

Multumesc conducerii Autonom pentru ajutorul acordat si sper că se implică la același nivel în cazul tuturor clienților ce întimpănă dificultăți. Îmi doresc ca acest feedback să vă ajute și că pe viitor rateurile de acest gen vor fi într-un număr extrem de mic.

Și da, l-am făcut public pentru că altfel se pierde undeva într-un departament de complaint management care îl înfundă într-o statistică generată într-un excel frumos colorat.