Sau, mai bine zis, numele meu este Răzvan și-mi doresc și un BMW i3.

După trei zile de distracție electrică, întoarcerea la benzină a fost ca un drum în trecut. M-am întors la o mașină al cărei motor se aude, o caroserie care vibrează ușor deși n-am remarcat asta până acum, o țeavă de eșapament care își face simțită prezența la fiecare inspirație și la o pedală de frână pe care trebuie să o folosești des.

Numele meu este Răzvan și am condus o mașină din viitor. Nu e prima electrică pe care o conduc. Am trecut printr-o Tesla, un Citroen C0 și un VW eGolf. Cu toate astea BMW i3 s-a simțit din viitor. Da, Tesla e o minunăție de mașină și o tehnologie incredibilă dar arată ca o mașină americană mare de familie cu un iPad pe mijloc. eGolf-ul e un Golf cu motor electic. BMW i3 are un design (mai ales cel interior) care se potrivești cu viziunea mea despre viitor.

Design

Portbagajul este unul mic dar nu foarte mic. Adică, de exemplu, e mai mare decât la Subaru Impreza și se poate compara cu portbagajul unui VW Golf. Portbagajul din față este pentru încărcător și cabluri și cam atât. Nu poți să zici că e portbagaj. E pentru accesoriile indispensabile. În schimb, are spătarele banchetei din spate rabatabile și poți să transporți ceva mai voluminos fără probleme. Exclus frigider! 🙂

Bancheta din spate are fix pe mijloc două găuri pe post de cup holdere. Ce să zic, poți să înghesui 3 copii sau 2 adulți și un copil dar cine va câștiga locul din mijloc va avea mici urme rotunde pe fund când ajunge la destinație. Se recomandă o pernuță. Desigur, vine și cu ISOFIX la pachet.

Ușile sunt super șmechere pentru că cele din spate se deschid invers. Mașina nu are stâlp între uși iar portiera din față se sprijină și se închide peste portiera din spate. Dezavantajul este că de fiecare dată când cineva vrea să părăsească bancheta din spate trebuie să deschizi și ușa din față. În plus, constatată pe pielea mea, dacă ești la volan și copilul tău intră singur pe bancheta din spate folosind ușile de pe dreapta, nu mai are cum să închidă singur portiera din dreapta față. Și toată optimizarea ta de a lua copilul repede se transformă în coborât de la volan, înconjurat mașina și închis portiera din dreapta.

Ca paranteză, geamurile de pe portierele din spate nu se deschid și asta a fost o problemă pentru copilul meu cel mic care e fan.

Oricum, sunt niște mici sacrificii pe care trebuie să le faci pentru coolness-ul oferit de niște portiere super șmechere. 🙂

Bordul zici că e o schiță a unui designer minimalist în care au fost infipte elegant două tablete. Arată foarte cool și spațios. O tabletă mică reprezintă “instrumentele de bord” și cealaltă mai mare este sistemul de entertainment și control. Nu au ceva deosebit. Sunt cumva în standardul de la BMW. Ce m-a deranjat pe mine este că nu prea am găsit un loc unde să-mi montez un suport de telefon. Cel mult, cel mai bun loc găsit de mine este în fața “instrumentelor de bord”. Are acolo o adâncitură care-ți permite să sprijin pe orizontală un telefon și care previne alunecarea acestuia în toate direcțiile. Dezavantajul este că nu mai vezi cu ce viteză circuli și nici capacitatea bateriei.

Dacă ești obișnuit să-ți sprijini o mână pe schimbătorul de viteze (chiar și de la cutia automată) atunci vei avea o surpriză. Schimbătorul de viteze este la volan. E așa un butuc care-ți amintește de Oltcit doar că în versiunea Star Trek. 🙂

Accelerația

Numele meu este Răzvan și consider că un motor puternic cu o accelerație bună este un sistem de siguranță important pe o mașină. Da, e important mai ales că în România, locurile pe unde poți depăși legal sunt puține și în general pe distanțe scurte. Ai nevoie de o accelerație bună ca să stai cât mai puțin pe teritoriul inamic, pe contrasens. Ai nevoie de o accelerație bună să te descurci într-un trafic unde nimeni nu te lasă când ieși de pe un drum lateral fără prioritate. Ai nevoie de accelerație ca să te ferești de papagalii care nu văd că e coloana oprită. Accelerația poate face minuni în foarte multe situații.

Ca design exterior e așa mai înăltuță, cocoțată pe niște roți imense și subțiri și dă senzația unui shopping cart mai evoluat. Nu are nicio legătură cu un BMW cu design agresiv. Este o mașinuță mică și practică care inspiră un stil de viață glamour și cam atât. Nici prin cap nu-ți trece că are o accelerație care ar putea să “facă” un Subaru Impreza la semafor. Da, am trecut prin asta. De fapt a fost prima oară când am remarcat BMW i3 în trafic.

Și da, cam toți șmecherii de prin oraș vor să te șmecherească. Nici prin cap nu le trece ce accelerație poate să aibă un motor electric montat pe mașinuța finuță din dreptul lor.

Frânarea

Numele meu este Răzvan și îmi place să conduc mașina cu o singură pedală. Dacă o cutie automată elimină pedala de ambreiaj, un motor electric oferă “frâna de motor” și transformă pedala de frână în frână de urgență. E genial, vă zic. Poți să conduci liniștit cu piciorul doar pe accelerație. M-am obișnuit în jumătate de zi să nu mai folosesc frâna decât în cazuri extreme. În rest, doar din joacă pe pedala de accelerație puteam să rulez constant, să frânez rezonabil și să accelerez când se elibera drumul. Mașina se oprește le zero fără a acționa frâna clasică. Frânarea la semafor ajunge o joacă de anticipare a spațiului din fața ta. Cu timpul joaca asta se transformă în reflex și în trei zile ajungi să conduci cu o singură pedală fără să-ți dai seama. Cel mai nasol a fost astăzi când m-am întors la GT-ul cu două pedale de dimineață și la Impreza cu cele trei pedale. Groaznic, vă zic. 🙂

Și da, se aprind stopurile pe frână atunci când ridici piciorul de pe accelerație.

Drumuri lungi

Numele meu este Răzvan și nu cred că sunt în stare să plec la drumuri lungi cu o mașină electrică. Stresul ar fi prea mare. Deocamdată consider că electrica este pentru oraș sau pe distanțe scurte. Am auzit de utilizatori care se duc cu un i3 până la Poiană, încarcă peste noapte și de întorc a doua zi. Da, dar la un drum București Timișoara nu m-aș băga. Să mă opresc la fiecare 150 km, să încarc 80% din baterie în 45 de minute și să plec iar și să targetez următorul punct de încărcare, cu speranța că e funcțional și așa mai departe, nu aș fi în stare. Un drum de genul ăsta s-ar transforma dintr-un road trip mișto într-un stres cu multe opriri.

A fost și o campanie la un moment dat când nu știu ce lanț de magazine încerca să promoveze rețeaua proprie de încărcare și au pornit o caravană cu niște eGolf-uri pe o rută lungă către Timișoara, cred. Și tot ce mi-a sărit în ochi în acea campanie erau mesajele pline de stres postate de participanți pe rețelele de socializare despre cum opresc aerul condiționat și despre cum li se termină bateria și trebuie să meargă super economic.

Poate un drum dus-întors până la Câmpina ar merita. Doar că la întoarcere ar fi bine să-ți pui mașina la încărcat și dacă mai ai drumuri prin oraș să ai și o mașină de rezervă.

Încărcarea

Numele meu este Răzvan și sunt dependent de prize. Partea “distractivă” a unei mașini electrice este, desigur, dependența de priză. Este la fel ca la smartphone doar că mult mai nasol. Nu ai baterie externă să iei după tine și nici nu poți să rogi un barman să-ți bage mașina în priză pentru că nu încape după tejghea. 🙂

Acum, în București cel puțin, mall-urile și Mega Image-urile au locuri de parcare cu stații de încărcare dar ocupate în general de tot felul de băieți care protestează împotriva automobilelor electrice parcând acolo mașini pe benzină. Presupun că protestează că altfel nu-mi explic de ce parchează acolo.

Da, poți să-ți încarci bateriile în 45 de minute, dacă ai noroc, până la 80% dar tot e ceva timp pierdut. Cea mai bună variantă este încărcarea acasă dar asta dacă ai casă sau priză în parcarea de la bloc. Și chiar dacă ai casă, tot trebuie să faci cumva să ai priza direct în curte mai ales că pe încărcătorul i3-ului scrie clar să nu folosești prelungitor.

Cu toate astea, rebel cum mă știți, am folosit prelungitor și am configurat mașina pe încărcare rapidă. După o oră, prelungitorul era cald spre fierbinte și ușor moale. Așa că am trecut pe varianta de încărcare lentă.

Poza de mai sus este preluată de pe redit la un moment dat. Nu mai găsesc sursa.

Manevrabilitatea

Numele meu este Răzvan și-mi place să conduc sportiv. Da, mi-a plăcut accelerația i3-ului dar senzația pe care mi-a lăsat-o este că dacă  aș fi dezactivat traction control-ul m-aș fi învârtit pe modelul titirez mai ales pe șosea udă. În curbe mi s-a părut stabilă mai ales că are centrul de greutate jos datorită bateriilor din șasiu.

Pentru cât este de micuță, BMW i3 este o mașină grea. Și realizezi asta în momentul în care frânezi mai tare și-ți dai seama câtă inerție  trebuie să oprească frânele alea. Cumva, în mintea mea, senzația este de mașină mică și ușoară și mă aștept ca și frânarea să fie pe măsură. E o chestiune cu care te obișnuiești în timp. Nu, nu zic că nu frânează. Spun doar că mașina nu-și arată greutatea în dimensiunile exterioare și asta te poate păcăli.

Concluzie

După cum spuneam, numele meu este Răzvan și-mi doresc cu ardoare un BMW i3 pentru oraș. Mai ales acum după ce m-am întors la BMW seria 3 GT și Subaru Impreza STI. Îmi este foarte greu acum să revin la convingerile mele cum că GT-ul este o mașină extrem de comodă de familie și că STI-ul este tot ce-și dorește barbarul din mine. Cumva trei zile cu un i3 mi-a amintit că sunt om căruia îi place inovația și nu-i place să se afunde în trecut sau să retrăiască anumite experiențe folosind tehnologie din trecut.

Prețul se învârte în jur de 40.000 EUR dar, cu puțin noroc și o cerere completată, poți obține 10.000 EUR de la stat pentru că ți-ai luat mașină electrică. Merită 30.000 EUR? Nu merită? Merită dacă ai bani de a doua mașină. Merită pentru o mașină cu costuri zero pentru întreținere și un consum de 6 lei la suta de kilometri. Am găsit o singură piesă de schimb pentru i3 din categoria consumabile. Merită dacă vrei să conduci o mașină din viitor. Ai nevoie doar de două zile cu un BMW i3 și-ți dorești să ai și tu una în parcare. Oricum 90% din timp conduci în oraș.

Detaliile tehnice și oficiale le găsiți aici la BMW pe site.

PS Și da, am folosit trotineta electrică și când am ridicat i3-ul și când l-am predat 🙂 :