Ca să ne dăm seama de valoarea postărilor online,
cel mai consumat tip de conținut a ajuns cel care dispare singur în 24 de ore (stories). Adică ceva care nu merită să rămână online și care aprinde poate un beculeț, poate un gând, pentru o milisecundă în mintea celui care consumă acel conținut. Poate un „wow” scurt sau un „I hate you” sau o ridicare din sprâncene, dar cam atât. Conținut care nu mai spune o poveste și nu stârnește în niciun fel imaginația. Diapozitive, multe diapozitive care contribuie la starea de letargie pe care și-o dorește cu ardoare creierul nostru. Creier care alege, în mod natural, calea de minimă rezistență spre relaxare sau ce crede el că e relaxare.
O dată pe zi văd un nesimțit care depășește coloana și care stă să-i explice, de la înălțimea SUV-ului, polițistului din intersecție că el nu a greșit cu nimic.
O dată la două zile văd un nesimțit care nu oprește la semnele polițistului din intersecție și singura reacție a acestuia este să se ia cu mâinile de cap.
O dată la trei zile văd câte o mașină oprită, un polițist care completează un proces verbal și încă doi prieteni ai șoferului care filmează cu telefoanele mobile sfidător în nasul polițistului.
O dată la patru zile văd câte un nesimțit care înjură polițistul și pleacă fără să pățească nimic.
O dată la cinci zile mă gândesc în ce hal a ajuns această instituție din punct de vedere respect din cel mai simplu motiv: nu-și fac treaba pentru care sunt plătiți să o facă.
O dată la șase zile mă îngrozesc de câtă lipsă de respect există în România față de lege pentru că nu mai există o instituție care să o impună. Și nu mă refer doar la trafic.
O dată la șapte zile mă gândesc la ăilalți care nu știu decât să dea cu gaze la ordinul partidului.
Și gata săptămâna.
Atât am rezistat. Ieri mi-am mutat cartela în noul Nokia 2720 4G. Deși eram sceptic la început, pe parcursul experimentului am trecut de la o extremă la alta. Am redescoperit traficul fără Waze și viața fără social media, m-am încurcat în scrisul cu T9 predictive dar mi-am revenit pe parcurs, am avut bucuria de a […]
Pentru că, nu-i așa, nu se mai poate! Aveți sălile alea de meeting atât de boring și din secolul trecut. Nu fac decât să scadă productivitatea și să arunce praf pe ideile voastre inovatoare. Sălile alea de meeting trebuie dotate cu mesele de mai jos, cu scaune care se leagănă, cu acest design din viitor, […]
E o viața funny și mișto. Mă distrez maxim când îmi spune un curier că el a sunat la ușă dar nu a răspuns nimeni. Asta în condițiile în care mie-mi vine notificare pe telefon și pot să răspund și să văd imaginea video de oriunde m-aș afla în lumea asta. Nu mai zic de […]
Da asta există BIG BUILD. Mută niște familii defavorizate într-o casă locuibilă și utilată. Ce am văzut la Vaideeni a fost îngrozitor. Oameni care locuiau într-un container cu două geamuri, fără apă, fără canalizare și cu o dugheană undeva aruncată pe câmp pe post de grup sanitar. Da, de doi ani stau în niște cutii […]
UPDATE: Înregistrarea emisiunii o găsiți aici. Aveți un preview mai jos. Totul se întâmplă în cadrul emisiunii „Primii trei ani” în compania lui Hoinaru (adică e chiar proiectul lui ). Așa că vă recomand să vă puneți un reminder pentru că de când am ieșit din studio, după înregistrare, încă stau să mă gândesc dacă […]
mi-a spus o domnișoară voluntar anul trecut la Big Build, cumva iritată dar resemnată de faptul că o filmam în timp ce căra niște izolații în interiorul casei de care se ocupa. Acum, pe bună dreptate, ea venise acolo să ajute și să contribuie cu timpul ei și munca ei la un proiect umanitar care […]
Păi ce să faci? Te faci departamentul de IT. Iei asupra ta toată responsabilitatea infrastructurii de IT și de asamblare a unei soluții care să susțină cât mai discret start-up-ul prietenului tău. Și da, e o responsabilitate mare mai ales că e vorba de o firmă care lucrează cu informațiile altor companii. Din punct de […]
