Așa arată cel mai bine un oraș. Lumea e veselă, străzile sunt animate și orașul e parcă și mai frumos. Îmi place să mă pierd în inima unui oraș în sărbătoare. Parcă totul decurge ca o poveste și parcă ești prieten cu toată lumea… cu un oraș întreg.
Mă duc în weekend la deschiderea Serbărilor Timișoreana. Vor fi concerte și multe serbări pe diverse teme împărțite zile. Distracția începe astăzi și se termină pe 2 iunie. Programul îl găsiți aici.
Eu voi ajunge mâine seară direct la concertul lui Goran Bregovici care va fi transmis și live pe Facebook aici.
Mai nou, au și porți deschise la fabrica de bere Timișoreana. Eu întotdena am fost fascinat de cum se fabrică orice pe lumea asta. Voi avea ocazia să văd cum stă treaba și cu bere lor. Dacă nu ajungeți în fabrică vă puteți distra direct cu produsul finit. Cică va fi plin de standurdi pe străzi. 
Ne vedem la Timișoara! Abia aștept!
O nouă jucărie pe care poți monta un telefon sau alte camere foto pentru time lapse-uri.
Timelapse cu rotatie from razvanbb on Vimeo.
Se rotește 360 de grade și arată ca un ceas din ăla de bucătărie pe care îl folosiți să cronometrați mâncarea.
Execută o rotație completă într-o oră. Eu, pentru acest clip, am setat timpul la 10 minute pentru fiecare secvență.
Stresul meu cel mai mare la mare este lăsatul lucrurilor pe mal. Nu am încredere nici în mama . Am fost stresat toată viața să nu fiu furat. Este cea mai mare frustrare a mea. Și nu e vorba de valoarea bunurilor neapărat. E vorba de nebunia de după… declarații, alergatul după acte și nebunia de a recupera datele. Cea mai mare frustrare a mea a fost când m-am întors cu niște cadouri mici și simbolice din Spania și mi le-au furat cei de la bagaje din aeroprot. Valoarea totală era undeva la 50 EUR. Dar frustrarea cea mai mare a fost că n-am avut ce să le dau prietenilor mei. Îi urăsc pe hoți pentru că nu fură doar valoarea obiectelor, fură timpul tău și fură micile bucurii.
Așa că mă feresc cât pot.
Am găsit astăzi un fel de soluție. E un mini seif care se poate prinde cu o sârmă de oțel de diverse obiecte de pe plajă. De o umbrelă cu picior de piatră, de o balustradă, de un scaun mai greu sau de gâtul unui câine fioros (glumesc cu câinele ). Cică încape și un iPad înăuntru. Și are și o alarmă de 110 de decibeli (se aude cam ca la o drujbă când începe să sune).
50 USD de aici.
Am nevoie de argumente serioase. Nu mi-a plăcut niciodată fotbalul pentru că durează prea mult, fazele mișto sunt foarte puține în cele 90 de minute și e prea mult fanatism.
Am nevoie de niște argumente serioase. Am nevoie să fiu convins. Vreau ceva care să îmi schimbe părerea definitiv.
Am în schimb pentru voi un loc pe 25 mai (sâmbăta asta), la Cinema AFI Controceni, pentru a vedea Finala UEFA Champions League în format 3D. Voi da acest loc prin tragere la sorți vineri seara. Trebuie doar să comentați la acest articol și să-mi spuneți de ce să mă uit la fotbal în general și să fiți convingători.
Dolce Sport transmite sâmbăta asta în 3D, la Cinema AFI Cotroceni, finala între cele două echipe germane Borussia Dortmund și Bayern Munchen.
Este incredibil cum te poate ține Dan Brown aproape de poveste. După cum știți, ascult 2-3 audiobooks pe lună. Îmi umplu perioadele de rutină cu audiobooks. Ascult în mașină, la cumpărături sau în timpul oricărei activități care nu necesită prea mult efort intelectual.
Cartea asta m-a prins rău. Nu știam cum să mai fac să citesc și să fiu alături de personaje. Știe băiatul ăsta să te țină aproape de poveste în fiecare secundă. Nu există pasaje de umplutură și acțiunea se desfășoară extrem de alert în capul tău. Mi-a plăcut. Mi-a plăcut cel mai mult că până în ultima secundă nu am știut cum se va termina. Povestea este cumva clasică în stilul lui Dan Brown. Robert, personajul principal, încearcă să salveze lumea de la dezastru. Bineînțeles că găsește pe drum și o gagică frumoasă și extrem de deșteaptă.
Așa cum Codul lui Da Vinci dădea peste cap niște mituri religioase, Inferno ridică o problemă care, pe mine personal, m-a pus pe gânduri. Creșterea necontrolată a populației și ideea că orice sistem de acest gen ajunge la un moment dat să se prăbușească și nu neapărat de la consumul necontrolat al resurselor. Este o carte foarte muncită și foarte bine documentată.
Vă recomand să o citiți. E mai mult decât un roman de acțiune.
Din păcate, există în România doar în versiunea în engleză la Cărturești aici.
Eu am ascultat-o de pe audible. Se poate cumpăra de aici.
Da, am făcut acest pas. Mi-am dezinstalat Facebook-ul și twitter-ul de pe telefon. Mi-am dat seama că nu mai gândeam. Mă alimentam cu informații dezlânate. Fiecare pune acolo ceva pentru a se lăuda… pentru a “face succes”. Este un acumulator de like-uri. Un feedback instant despre ce am descoperit noi. Pentru că da, informațiile pe care le postăm acolo sunt rareori creațiile noastre. Sunt, în general, chestiuni descoperite. Am văzut o casă mișto, un platou cu cartofiorii aranjați sub formă de inimioară sau o tipă îmbrăcată țipător. Adunăm și postăm citate mișcătoare și rupătoare de inimi sau punem poze cu copiii noștri care sunt cei mai minunați din lume.
Sunt foarte puțini cei care crează conținut mișto pentru Facebook. Exemplele care-mi vin acum în minte sunt Psatta și Mândruță. Ei scriu texte mișto despre viața din jurul lor sau din experiența lor. Ca o paranteză, mie mi se pare că-și pierd timpul și ideile. Ceea ce fac ei dispare în câteva minute din stream-ul cititorilor. Soluția ar fi un blog. Bine, Mândruță a făcut acest pas.
Revenind. Facebook este o înșiruire de idei dezorganizate care ne distrag atenția. Ne trezim că sărim de la o trăire la alta la distanță de câteva secunde. Ne bucurăm, râdem, ne revoltăm și ne întristăm. Ne trăim viața pe Facebook. Ne-a intrat în reflex să deschidem telefonul și să ne uităm pe Facebook. Facem asta în întâlniri, când avem o pauză sau când ieșim cu prietenii la masă. Am renunțat în a ne întreține singuri gândirea. Avem nevoie de acea sursă de informații pentru a ne ține creierul ocupat și asta fără a face niciun efort de a mai gândi sau crea ceva. Și postările de acolo sunt mai mult pentru glorificarea proprie. “Pun asta pe Facebook… să vezi ce succes o să am!”. Nu are nimeni grijă de gândurile tale. Este doar promovarea proprie în cercurile de prieteni.
Am făcut acest pas și pot să vă spun că e mai rău ca lăsatul de fumat. Am ridicat telefonul de zeci de ori să “văd ce mai e pe Facebook”. Și nu, soluția nu este self-control. Dacă aplicația este acolo vă asigur că o veți deschide măcar așa pentru câteva secunde.
Acest articol este un mic semnal de alarmă. Încercați să gândiți. Încercați să fiți voi creativi. Bucurați-vă de lumea din jurul vostru… găsiți și acolo lucruri de care să vă bucurați și cu care să vă alimentați setea de cunoaștere. Gândiți oameni buni… creativitatea și gândirea sunt ceea ce ne carcaterizează pe noi oamenii. Nu renunțați că e păcat.
PS Am mult mai multe idei de când m-am lăsat de Facebook pe telefon.
Te-am urât! Erai peste tot! Nu scăpam de tine nicăieri. Te auzeam dimineața pe plajă în zori. Visam nași care mâncau savarine. Voiam să fug de tine. Mă ghidam de soare pentru că nu aveam o busolă amărâtă. Fugeam de tine cât puteam. Te-am urât în fiecare dimineață în drum spre grădiniță. Te ascultam pe repeat uneori și 20 de minute când era aglomerat. Copilul meu nu știa altă melodie. Era distracția mea de dimineață în fiecare zi. Doar în weekend scăpam de tine.
Între timp a intervenit ceva. Te vreau înapoi în viața mea! Promit că o să ascult melodia și o să mă bucur de ea. Promit că voi alunga toate gândurile negre care au legătură cu tine. Promit că nu dorm! Fac ce vrei tu! Numai convinge-l pe copilul meu că Gangnam Style este o mizerie. Convinge-l că papagalii aia colorați nu cântă și aia nu e muzică. Te rog eu frumos fă-l cumva să nu mai vrea melodia asta pe repeat în drumul spre casă… mai ales când mai sunt 125 km până acolo! Întoarce-te în mașina mea… te roooog!
Cum ar fi să pierzi tot? Toate pozele, toți prietenii virtuali, toate pozele filtrate artistic cu Instagram, toate posturile gândite cu sudoarea frunții și toate comentariile smart. Cum ar fi? Nu-i așa că e o imagine de coșmar? Nu-i așa că lumea din jurul tău s-ar prăbuși? Nu-i așa că viața s-ar opri acolo? Nu-i așa că te-ai simți ca și când ai fi teleportat în mijlocul unui deșert fără niciun reper?
Acum poți juca viața ta virtuală într-o ruletă rusească. Există o aplicație pe Facebook unde-ți poți juca contul de Facebook o dată pe zi. Ai o șansă din șase să-ți ștergi definitiv contul de Facebook. Acum nu-mi e clar dacă, până la urmă, asta e de bine sau de rău.
Detalii aici.
Să-mi spuneți dacă ați jucat și care este rezultatul final.
