Umerașe pentru cărți (foto)
Aveți cărți dar n-aveți haine?
Aveți dulapuri dar n-aveți bibliotecă?
Uitați o soluție pentru voi. Umerașe pentru cărți și DVD-uri.
De cumpărat de aici.
Am față de Bogdan?
Problema vieții mele! Peste tot unde am fost, orice am făcut și cu oricine m-am întâlnit, lumea are tendința să-mi spună Bogdan. Până și socrul meu care mă cunoscuse de 5 minute mi-a zis Bogdan.
Ideea este că eu nu mă prezint niciodată cu Bogdan. Tot timpul spun “Răzvan”. Bogdan este al doilea nume pe care lumea nu-l știe și nici nu prea are de unde să-l afle… pentru că nu-l folosesc!
Astăzi am trecut în lumea digitală. Pentru prima oară cineva îmi spune Bogdan într-un comentariu (o fată sau un băiat de la muvix
).
Și nu, nu mă deranjează… doar că nu înțeleg de ce lumea are tendința să-mi spună Bogdan deși habar n-are că mă cheamă așa.
Am față de Bogdan?
Într-adevăr în clasa I învățătoarea a decis să mă strige Bogdan iar toți foștii mei colegi de generală mă știu pe acest nume. Dar de atunci n-am mai zis la nimeni că mă cheamă altfel decât Răzvan. Mesaj pentru muvix: am fost colegi de generală?
Unboxing HTC WILDFIRE
Eu si Piticu.
Hollywood-ul și pirateria
Majoritatea nu piratează din pasiune. Piratează pentru a vedea ultima creație de la Hollywood din fotoliul comod de acasă.
Eu personal urăsc sălile de cinema. Nu am o problemă să plătesc bilet. Aș prefera să-mi folosesc televizorul cu ecran mare de acasă. Că d’aia mi l-am luat, pentru filme! Nu ca să mă uit la Cenaclul Folcloric.
Cinematografele virtuale ca Muvix constituie viitorul.
Da, știu, o să fie mai ușor de piratat (deși tehnologiile actuale de DRM sunt din ce în ce mai bune). Dar oricum se piratează. Deci ce vă pasă că piratul muncește mai mult sau mai puțin? Și sunt sigur că sunt oameni care ar downloada filmul și pe bani.
Vrem să ne distrăm și suntem fani filme. Nu vrem săli de cinema cu zgomot de floricele. Vrem să ne folosim super sistemul audio/video pe care-l avem acasă. Oricine are un surround mic și un televizor mare în sufrageria de la bloc. De ce credeți? Să se uite la Teleenciclopedia? NU! Ca să vadă ultimul film cu Salma Hayek și să trăiască experiența creată de voi în bârlogul propriu.
Piața e plină de tehnologie și streaming-ul a ajuns în casa noastră. Orice provider are acum o opțiune de televiziune digitală și-ți poate pune un terminal în casă. Noi consumatorii suntem pregătiți să vedem creațiile voastre. Voi sunteți pregătiți să scoateți filmul dincolo de cuștile alea cu scaune? Nuuuu! Trebuie să avem milioane și milioane și milioane de încasări în prima zi! Că așa ne-am obișnuit! Și părerea mea este că încasările s-ar mări considerabil în prima zi dacă adăugați și cinematografele virtuale. Cinematografele fizice au un număr limitat de locuri.
Iar pe pirații care nu-și permit să dea bani pe bilet (chiar și virtual) n-o să-i convingeți în veci.
Totată lumea ar fi mai relaxată să plătească când vede filmul. Toată lumea are o strângere de inimă când downloadeaza filmul. Hai să ne relaxăm și să facem un pas înainte. Hai să lansăm filmele și în cinematografele virtuale.
Și da, lumea caută să nu ocupe spațiu inutil în casă. Iar DVD-urile ocupă mult spațiu! E mai simplu să le stochezi pe hard disk (pe media center sau top box). Nu vreau să-mi fac bibliotecă de DVD-uri. Și mai mult de atât, rar ne uităm de două ori la același film.
Hollywood! Ascultă-ne un pic! Vrem să vedem premiere în cinematografe virtuale! Get over it! Noi nu vrem să piratăm. Vrem să vedem ultimul film! (pe bani)
Creația trebuie plătită. E o muncă enormă. Dați-ne posibilitatea să facem asta.
Mi-am cumpărat cea mai scumpă gumă de mestecat – numai la Diverta
Păi da, am intrat în Diverta pentru că băiatul meu vroia o jucărie. În fugă la casierie am mai adăugat la cumpărături o cola și un pachet de gumă de mestecat. Copilul plângea că vroia jucăria, tanti de la casă nu reușea să scaneze iar mama lui (adică fosta mea prietenă) mai avea un pic și o bătea.
Buun. rezolv problema, iau jucăria și o plasez strategic copilului și îl expdediez cu mama lui afară din magazin. Și aștept și fata de la casieri scanează guma de mestecat și scanează și se duce la raft și scanează și se duce la raft și într-un final îmi spune 64,69 lei. Plătesc repede să nu se răzgândească și plec. Asta după clasicul: ”îmi cer scuze dar nu am 30 de bani să vă dau rest”. Și plec. Și după 100 de metri îmi deschid tacticos cola de 4 lei și mă gândesc să bag și o gumă. Moment în care realizez. Pe ce am dat 650.000 lei vechi? Pe o mașinuță de 5 cm, o cola și o gumă de mestecat?
Mă uit pe bon și-mi dau seama că am cumpărat cea mai scumpă gumă de mestecat din Mall. Un pachețel de 279.000 lei vechi!
Deși copilul ne spunea altceva, mă-ntorc. Și să vezi surpriză! Zice tanti de la casă: ”vaaaaai 300.000 lei o gumă? … nu se poate! nici n-am observat! dați-mi să verific! Da așa e… e ceva greșit!”
Adică eu sunt prost! Adică toate mișcările alea între casierie și raft (cu guma-n mână!) pe care le-a făcut când mi-a vândut guma nu aveau legătură cu prețul care-i apărea pe ecran când o scana. Și nu înțeleg ce câștiga? Își făcea target-ul? Că diferența de bani n-o putea sustrage din casă pentru că-mi emisese bon fiscal pe toată suma.
Știu că viața ei este mizeră și este tratată ca un sclav. Dar dacă îți tratezi clienții așa cum te simți o să ajungi și mai jos.
Dragi vânzători și vânzătoare, sictiriți și sictirite, încruntați și încruntate! Clientul ăla pe care-l tratați voi cu spatele cumpără produse de la voi ca să-l îmbogățească pe patronul ăla pe care-l urâți din suflet dar și pentru a vă plăti vouă salariile. Dacă nu ne mai aveți nici voi n-o să mai aveți bani de mâncare. Este o logică simplă. Iar atunci când veți fi date afară veți spune: ”dar ce-am făcut?”. Păi uite asta ai făcut. Mi-ai vândut mie o gumă cu 300.000 lei și ți-ai bătut joc în mod conștient de mine (clientul). Ai văzut clar că ceva nu e în regulă și ai preferat să-ncerci să vezi că poate ține. Și a ținut pentru că mă grăbeam și ți-a luat 5 minute să-mi încasezi banii. Și ăsta tot un tratament de doi lei se cheamă.
PS Ca să nu vă speriați prea tare, expresia ”fosta mea prietenă” înseamnă ”actuala mea soție”.
Trafictube: topul săptămânii (23 iulie 2010)
- 4.9: Accident DN1 A 01.05.2009 Zona Boldesti Scaieni (46 votes)
- 4.8: Fara claxon la semafor (30 votes)
- 4.7: Căruță nesemnalizată pe timp de noapte (19 votes)
- 4.7: Cum sa nu iesi din curte.. (13 votes)
- 4.5: Când vezi salvarea, oprești (19 votes)
- 4.5: Copil nevinovat(16 votes)
- 4.4: Nu ne mai asiguram (21 votes)
- 4.4: Un taxi intoarce pe linie dubla continua la Mamaia (11 votes)
- 4.4: Așa se face stânga cu scooter-ul? (5 votes)
- 4.3: S-a cam speriat(12 votes)
Tastatura virtuală fără tastatură (video)
Sau blind typing-ul redefinit!
Până astăzi am crezut că tastatura virtuală Samsung swipe este cea mai tare și că va revoluționa interacțiunea om mașină.
M-am răzgândit!
Urmăriți clipul de mai jos:
Vorba lor: Accuracy NOT required!
Detalii pe: blindtype.com
De ce mi-am luat eu Subaru Impreza WRX STI (video)
Pentru cât mai multe G-uri!
Nokia Kinectic
Un concept absolut bestial.
Tuturor ne place să ne aruncăm oarecum neglijent telefonul pe masă. Iar atunci când sună ne repezim, îl ridicăm, ne aplecăm și ne uităm la el.
Jeremy Innes-Hopkins vine cu un concept care ne salvează de efortul de mai sus. Practic atunci când telefonul vrea “să ne spună ceva” se ridică singur în picioare și ne arată ecranul. Și prin să ne spună ceva înțeleg un apel telefonic sau un mesaj.
Dacă se va pune în practică vom asista la o mică revoluție pe piața telefoanelor mobile în privința notificării.
Principiul este relativ simplu și se trage de la jucăria hopa mitică. Un motoraș mută greutatea telefonului la bază și-l ridică-n picioare.
Dacă mai trebuia inventat ceva în domeniul telefoniei… eu zic că s-a rezolvat și asta:).
Detalii aici.








