Acum câteva săptămâni am avut o interacțiune directă și inevitabilă cu o carte ce detalia în paginile ei electronice (în cazul meu) legătura strânsă între mișcare și sănătatea creierului nostru.

Zici că faci mișcare pentru creier?

Eu personal consider mintea umană cel mai mișto lucru la cineva sau, după caz, cel mai nasol în anumite cazuri când interacțiunea cu societatea mă aduce-n contact cu diverși domni sau doamne nu tocmai în topul oamenilor cu care aș interacționa zilnic. 🙂

Da, asta mă încânta la oameni, frumusețea gândurilor lor întreținute de acest organ cu circumvoluțiuni pe numele lui de botez: creier. Și spre deosebire de alte lucruri din viața noastră lovite de trecerea inevitabilă a timpului, mintea umană nu poți să o acoperi cu fond de ten ca să strălucească și nici nu poți să-i pui perucă să-i ascundă calviția transmisă genetic din generație în generație prin acest minunat proces al reproducerii.

Mintea umană trebuie antrenată cu informație utilă, interesantă, deschizătoare de idei, trebuie pusă la lucru ca orice alt organ al corpului pentru că altfel leșină și se va arunca pe o canapea undeva într-un colț scrolând la infinit sau alimentându-se cu emisiuni TV ce nu cer prea mult de la procesul de gândire.

Dar, pe lângă acest antrenament, revenind la cartea recomandată de o psiholoagă ce are o plăcere deosebită să se joace cu mintea mea, aparent există o legătură foarte strânsă între ce generează organismul atunci când faci mișcare și alimentarea creierului cu aceste substanțe benefice pentru întreținerea lui. Experimentele descrise în carte acoperă orice vârstă și rezultatele se reflectă în viața de zi cu zi într-o perioadă scurtă de timp. Mă refer aici la performanțe îmbunătățite ale minții umane.

Și cea mai bună treabă cu care am rămas din povestea asta este că e important să faci mișcarea care-ți place. Nu ce e la modă, nu ce zic revistele colorate, să faci ceva ce-ți pune sângele în mișcare și-ți ridică pulsul sus pentru câteva zeci de minute. Experimentele descrise în carte acopereau o gamă foarte largă de sporturi și jocuri electronice ce implică mișcarea corpului pe modul cardio, gamă dintre care elevii puteau să-și aleagă la liber ceea ce le stârnea interesul și de cele mai multe ori se transforma în pasiune. Iar performanțele maxime reflectate automat în rezultatele la învățătură au fost obținute de cei care participau la un antrenament scurt în fiecare dimineață înainte de începerea cursurile.

Bun, ai citit! Și? Ce ai schimbat în viața ta?

Având în vedere cele de mai sus, am căutat în mintea mea întortocheată de gândurile mele și am ajuns la concluzia că aș putea să transform pasiunile mele curente (joaca în VR și ciclismul) în mișcarea mea zilnică de dimineață.

Așa că mi-am schimbat programul, mă culc devreme și mă trezesc devreme și în fiecare dimineață bag 30 de minute sau echivalentul a 300 de calorii consumate:

  • jucând un joc pe VR în care trebuie să lovești niște bile ce vin către tine în diferite poziții în ritmul muzicii, să te ferești de ziduri ce vor să te dărâme sau să te lași jos făcând genuflexiuni în acest timp
  • alergând pe cursiera mea montată pe un trainer, de-a lungul râurilor din Olanda sau de oriunde în lume

Ce joc pe VR joci?

Am un oculus Quest 3 pe care l-am luat pentru simulatoarele de zbor și de tren dar care mi-a deschis o nouă lume a realității virtuale în care pot evada oricând.

Jocul se cheamă PowerBeatsVR și poate fi foarte intens

Eu mi-am făcut un playlist de 30 de minute în care alternez intensitatea între beginer și intermediar ca să am și momente în care îmi trag sufletul. Pe advanced nu am reușit să mă joc fără să leșin. 🙂

Poți să-ți adaugi și melodii din colecția proprie sub formă de mp3-uri dar nu am experimentat cu asta. Deși tot am zis să încerc să văd ce generează pe un Mihai Mărgineanu la un moment dat. Un Jana era spălătoreasă în VR este ceva ce n-au văzut programatorii venind. 🙂

Așa, și ziceai de trainerul de la Garmin pentru bicicletă

Când eram mai mic, acum vreo 4 ani, am încercat-o pe aia cu alergatul. Ieșeam în cartier, alergam pe străduțe printre vecinii mirați și satisfacția finală era minimă. Mă dureau genunchii, vedeam tot timpul aceleași crăpături din asfalt, aceleași garduri și mă lătrau aceeași câini. Viteza de deplasare când alergi, în opinia mea, nu-ți oferă sentimentul că realizezi ceva cu adevărat. Așa că, dintr-un impuls și amintindu-mi cum făceam eu downhill cu un Pegas de stradă pe un deal lângă Vaslui am trecut la acest sport costisitor pe nume ciclism.

Și de aici totul s-a revărsat peste marginile portofelului. Am cursieră pe care o scot la plimbări în weekend-uri pe timpuri mai călduroase, am un Brompton pe care îl folosesc zilnic și un MTB hard tail pe care nu-l folosesc niciodată pentru că muntele în București încă nu s-a inventat.

Dar cumva, de dimineață parcă nu-mi vine pe întunericul ăla umed și rece să mă înfofolesc de iarnă și să o iau la vale către Dâmbovița la ora 6 dimineața doar ca să consum niște calorii. Așa că am apelat la acest trainer care speram eu să aibă altă soartă față de banda aia de alergat pe care o am de zece ani și n-o folosesc dar pe care o ung din când în când ca să fie pregătită în caz că am o scăpare.

Ca paranteză, nici alergatul pe bandă nu-mi oferă mare satisfacție mai ales că aici chiar stai pe loc și lumea este și mai mică decât cartierul unde-mi făceam turele și cumva îmi era teamă că aceeași soartă o va avea și trainerul la care leg bicicleta. Dar mă alintam cu gândul că măcar nu ocupă mult spațiu și e mai ușor de ascuns față de banda de alergat.

Și? Nu e nasol să dai la pedale și să stai pe loc? Nu e la fel ca pe bandă?

Bă, nu. Cumva mă trezesc în fiecare dimineață cu dorința să mă urc pe trainer. Mi l-am instalat în fața unui TV legat la computerul de jocuri, l-am conectat pe dintele albastru alături de ceasul care transmite pulsul în timp real și vizitez în fiecare zi locuri noi din lume. Pedalez și admir peisajul, pedalez și consum calorii, pedalez, mă antrenez și văd lumea.

Este ca și când ai derula manual o filmare pe rolă de film pe care o învârți cu pedalele. Filmarea este sincronizată cu poziția GPS și cu hărțile de la Microsoft și trainerul știe să te îngreuneze sau să te lase mai liber în funcție de cât de pieptiș urci o pantă sau cât de abruptă este coborârea din fața ta. Senzația că ești în locurile alea minunate acoperă cu succes faptul că dai la pedale în gol între patru pereți.

Plus că jucăria asta (Garmin Tacx NEO 3M) are niște piciorușe ce se mișcă (motion plates) și care îți elimină rigiditatea aia dată de o bicicletă fixă. Simți că bicicleta răspunde sub tine, se duce cu tine și are o poveste pe care o trăiește alături de tine. Nu este un suport cu pedale pe care se chinuie să ți le înfrâneze, este un simulator. Și roata aia volantă care simulează inerția contribuie maxim la plăcerea de a pedala chiar și virtual. Dispare aproape complet senzația că muncești în gol.

Sunt foarte mulțumit de achiziție.

Și cum e cu plimbatul ăsta în lume de la tine din încăpere?

Sunt clipuri filmate de alți bicicliști pe trasee din lumea largă, pe râuri, pe insule, prin orașe, prin zone care îți stimulează simțurile și-ți bucură mintea.

Clipurile sunt date pe repede înainte sau pe viteză mai mică în funcție de viteza pe care o imprimi din pedalatul tău. Există și mici inadvertențe mai ales că nu folosești frâna pentru că nu ai. De exemplu poți să iei curbe prin orașe cu 40 km/h, curbe la 90 de grade, lucru ce te faci să strângi pe modelul menghină șaua aia.

Ah, și e foarte important să-ți amintești să te mai și oprești din pedalat și să lași inerția să te ducă, să nu pedalezi non-stop și să folosești bicicleta ca în viața reală. În primele ture am tras ca nebunul și desigur că mușchii mei au protestat la această expunere fără oprire.

Nu am încercat alte aplicații, sunt mulțumit de ce știe aplicația Tacx de la Garmin și de clipurile din lumea largă oferite sub formă de abonament. O fac de plăcere cumva și nu încerc deocamdată să mă bat în cifre cu alți bicicliști pentru că scopul meu în viața este mișcarea în limitele sau un pic peste limitele mele, nu să ajung la adevăratul Tour de France.

Mai are o funcție care simulează suprafața pe care te dai. Dacă străzile din oraș sunt cu piatră cubică, îți zdruncină pedalele ca să ai senzația că ești acolo. Sau dacă mergi offroad sau treci peste o zonă marcată pentru reducerea vitezei. E un pic ciudat mai ales că dacă nu pedalezi și lași inerția să te ducă nu mai transmite nimic. Dar te obișnuiești. 🙂

Cu depozitatul cum stai?

Stau mai bine decât mi-am imaginat. Mi-am lipit un burete din ăla de transport care să oprească bicicleta sprijinindu-se de cadru când o ridic sus (se oprea în frâna și nu era bine) și o prind cu o bandă din aia cu arici ca să stea vertical.

Poți să o folosești și altfel? De bicicleta legată la trainer zic

Da, poți să o legi la o tabletă, laptop (mac sau Windows), telefon sau PC și să ai aceleași funcții din aplicație. Dar cumva parcă imaginea pe un televizor mare îți oferă cea mai mare satisfacție. Dacă mai e și întuneric în cameră uiți rapid că picioarele tale muncesc de le iese acidul lactic pe nas și începi să admiri peisajul și să studiez locurile în care ajungi.

Poți să o folosești și nelegată la priză dar pierzi din realism. Ea este reglată să îți îngreuneze viața pe măsură ce mărești viteza. Când primește curent simulează și inerția.

Jucăria vine by default cu casetă 11 viteze de la Shimano (exact ce am eu), dar au și alte opțiuni de casete în funcție de ce oferă bicicleta utilizatorului. Nu am fost nevoit să configurez nimic. Am pus un pic de ceară, am învârtit lanțul pe toate rotițele și acum mă bucur de viață activă în fiecare dimineață.

Cu astea fiind spuse, o minte proaspătă vă doresc pentru că asta este ce ne face pe noi oamenii să fim mișto. Alegeți-vă ceva ce vă place să faceți și care vă pune sângele în mișcare și alimentați cu energie cea mai importantă parte a ceea ce ne definește pe noi ca oameni. 🙂