Articole din categoria: Pe scurt

Am pățit să-mi sară în ajutor diverși să mă învețe să plătesc cu cardul sau să aud din spate peste umăr „acum luați scanerul și scanați”, „acum selectați plata cash” (aparent par d-ăla care nu crede în carduri).

Dar astăzi am pățit una deosebită…

Parchez pe o stradă cu sens unic (locuri de parcare pe stânga și dreapta), lângă trotuar, in spatele unei mașini parcate care mai avea în față încă o mașină parcată pe trecerea de pietoni și mă pregătesc să-mi fac de cap cu un pic de Netflix până apare copilul de la școală.

În față o domnișoară dă să traverseze și mă vede exact când opream lângă trotuar. Se uită lung la mine și se hotărăște definitiv că fața mea cere ajutor și își schimbă traiectoria către mine. Deschid geamul și mă pregătesc de impact.

– Știți, mașinile din fața dumneavoastră sunt parcate și nu e nimeni la volan.

– Așaaaa….

– Și trebuie să le ocoliți ca să mergeți mai departe.

Am făcut liniște câteva secunde până mi-a picat fisa. Fata credea că eram atât de confuz încât mă încadrasem să fac stânga în spatele unor mașini parcate și așteptam ca prostul.

I-am mulțumit, am închis geamul și am pornit Netflixul. Tipa a mai stat 30 de secunde uitându-se la mine. Până la urmă a plecat. Probabil că a decis că sunt un caz pierdut pentru umanitate.

Acum nici nu vreau să mă gândesc ce o să se întâmple dacă viața îmi va purta ochelarii pe la Kaufland.

Mi-a zis că e de maxim 2 stele din 5 (cu indulgență) și nu știe dacă se va mai duce.

– Ce aveți de ridicat?

– Trei laptopuri.

– Le verificăm?

– Nu!

– Să știți că dacă au ecranul crăpat sau PIXELI MORȚI nu mai puteți face retur.

– Bine, șefu, hai să le verificăm.

Scoate primul laptop, se uită la ecran, îi mângâie cu o plăcere suspectă tastatura și dă să-l bage înapoi în cutie.

– Păi ce facem, șefu? Nu verifică și PIXELII MORȚI?

– Păi nu, cu PIXELI MORȚI puteți să faceți retur.

$@#$$?!

Eu acum îl bănuiesc că de fapt avea o plăcere ascunsă să mângâie tastaturi vi… prosapăt scoase din cutie.

LINK

– Mulțumim pentru iarbă!

Și da, tocmai tunsesem iarba din curte, nu se referea la ce s-a gandit toată lumea!

Semnalizez (surprinzător pentru un BMW) stânga că vreau să intru și aștept cuminte să treacă șirul de mașini de pe contrasens ca să pătrund în curte.

Pe contrasens, o doamnă vede o oportunitate senzațională și cu o mișcare bruscă parchează în poarta deschisă pe care tocmai îmi doream să intru.

Claxoanele mele scurte, două la număr, reușesc să scoată monstrul de mămică din ea: „ce vrei dom’le! Parchez și eu un minut să-mi las copilul la școală”.

LINK

– Până maine dimineață pe la 7.

– Și stati așa în mașină?

– Așa se-ntâmplă când te dai simpatic și faci glume proaste cu soția.

A plecat în timp ce pe față i se așternuse un sentiment vag de compătimire.

Îi văd in fiecare zi, un minut mai târziu, oprind fix pe trecerea de pietoni unde tatăl așteaptă ca mama să-și ducă copilul până în curtea școlii.

Îi văd in fiecare zi cum își educă copilul de la înălțimea unui range rover privind în jos la ceilalți părinți.

Îl văd în fiecare zi pe polițistul din zonă cum priveste in gol la range roverul ce blochează trecerea de pietoni.

Îl văd astăzi pe polițist cum îmi face semn și îmi explică faptul că nu am voie să parchez în zona de debarcare copii în timp ce îmi debarcam copilul. E drept că ieseam din peisaj. Nu eram nici pe trecerea de pietoni cum era range roverul și nici nu oprisem în mijlocul drumului cum fac majoritatea părinților fără pic de jenă că blochează traficul pe trei străzi mai în spate.

Asta-i România educată oare?

Inventezi un inamic invizibil, îl asociezi cu cei care se opun hoției si trâmbițezi termenul non-stop la telviziuni. Și astfel poți să furi liniștit de sub nasul și de la gura poporului dând vina pe cei care strigă „hoții!”.

Am fost „sorosiști”, acum suntem „neomarxiști”. Inamicul din umbră ce sărăcește populația, nu hoția de la putere.

Am ajuns țara în care vinovat e ăla care strigă „hoțul!”.