Semnalizez (surprinzător pentru un BMW) stânga că vreau să intru și aștept cuminte să treacă șirul de mașini de pe contrasens ca să pătrund în curte.

Pe contrasens, o doamnă vede o oportunitate senzațională și cu o mișcare bruscă parchează în poarta deschisă pe care tocmai îmi doream să intru.

Claxoanele mele scurte, două la număr, reușesc să scoată monstrul de mămică din ea: „ce vrei dom’le! Parchez și eu un minut să-mi las copilul la școală”.