Cum, frate? Am investit, am înnoit, am scos un produs, am făcut profit… e ceva important! Lumea trebuie să afle! E atât de important pentru mine încât lumea va tânji după această informație! Stă publicul la poarta fabricii avid de noutăți, să afle cum și ce produse am mai scos eu pe piață și ce bani am făcut la sfârșit de an și ce schimbări în mamangement am mai implementat!

Eu sunt un băiat cuminte. Acord între 5 și 10 secunde fiecărui comunicat de presă să văd dacă este ceva interesant pentru comunitatea mea. În urma acestei analize aprofundate rezultatul a fost că nu am mai publicat ceva util dintr-un comunicat de presă de foarte multă vreme și am tras și niște concluzii pe această temă.

Mitul “story telling”

Mulți ani la rând s-a vehiculat această nouă găselniță cu “story telling”-ul. Cum că trebuie să împachetezi frumos într-o poveste cu fundiță ceea ce vrei să transmiți. Știți care a fost rezultatul? Niște comunicate de presă cu superlative, epitete și pline de trăiri demne de meme-uri pe Facebook. Serios. Dacă citești comunicatele de presă sau mesajele care însoțesc aceste documente word îți vine să plângi de atâta pasiune și emoție. Sunt atât de false încât shift-delete-ul devine un reflex și cauți repede ceva interesant de citit ca să uiți cele trei rânduri pe care le-ai citit.

Story telling-ul nu este despre listarea unor emoții cât mai pline de suflet și căldură. Story telling-ul este despre real stories. Povești reale, trăiri reale și emoții reale legate de un produs sau un serviciu. Acum avem doar niște versuri lipsite de substanță și atât.

Avem doar o înșiruire de superlative legate de numărul de camere de pe telefon care captează emoțiile photoshopate din cohii utilizatorilor, colțurile rotunjite ale televizoarelor care stau să plângă de atâta pasiune și mașinile încărcate de înțelepciune care ne alină suferințele din trafic.

Și da, publicațiile plătesc bani ca să ajungă la ochii cititorilor. Suntem invadați de informație din toate direcțiile și trebuie să plătești ca să ajungi la publicul larg și tu ca publicație.

Am făcut bani anul trecut deci exist!

Da, ai făcut bani, ai făcut profit și ești cel mai șmecher din parcare? Știi pe cine interesează această informație? Poate pe investitorii tăi și pe concurență. Publicul larg te ignoră din colțul lui de bulă. Nu-i pasă. El tot din salariul lui trăiește și viața lui nu se îmbunătățește cu această informație.

Ba chiar e cumva mai rău. Eu mă aștept, pentru că ai făcut profitul ăla super-șmecher, din punct de vedere client, să-mi oferi pe viitor aceeași calitate a produselor și aceleași servicii minunate la un preț mai mic, nu? Dă-mi și mie o satisfacție că am fost clientul tău și am ajutat la creșterea business-ului tău minunat. Fă-mă și pe mine fericit. Acum că ai profit măricel mă aștept să cumpăr mai ieftin de la tine, nu?

Am investit ca să cresc business-ul și publicul trebuie să afle asta!

Tot ce sper eu este că în investiția ta ai prevăzut și buget de marketing și publicitate în acest sens.

Am schimbat managementul și o să vedeți ce tare o să fie!

Atât de tare o să fie mai ales că de la noi se vede că aveați probleme grave intern dacă ați ajuns la această soluție. Nu, faptul că știu cine este noul GM și îmi pui pe masă CV-ul lui nu mă lovește cu fericire-n suflet. Nouă ni se pare doar că încercați să acoperiți niște chestiuni nasoale întâmplate la nivel de management și atât.

Comunicatul de presă în trecut

Da, era o modă. Existau niște publicații pe vremuri care aveau nevoie de informație. Era foarte simplu: organizai niște press trip-uri, te împrieteneai cu niște jurnaliști pe care-i țineai aproape și le trimiteai informație pe care o publicau pe baza acelei relații de “prietenie” pe care o dezvoltai în timp. Jurnalistul era plătit din salariul și se bucura de micile beneficii ale acestei prietenii, publicația vindea publicitate cu pătrățelul și sistemul funcționa.

Și da, a funcționat bine o lungă perioadă de timp. Și companiile și agențiile de PR au profitat de această schemă să împingă publicitate aproape moca către publicații. Între timp sistemul s-a schimbat, banii din publicitatea clasică au început să scadă în timp și din cauza acestui obicei de “comunicat de presă” și acum publicațiile cer bani și pentru comunicate de presă.

Și da, aceste entități care au adunat cu greu un public, trebuie să trăiască din ceva. Și da, comunicatul de presă este publicitate.

Concluzie

Da, comunicat = publicitate. Da, tu ai un business, agenția de PR are un business și publicațiile au un business. Da, bussines-ul publicației adresat consumatorului trăiește din business-ul de publicitate care trăiește din busniess-ul tău care trăiește pe spatele consumatorului. Și aici se închide cercul. Comunicatul de presă este util și eu îl public gratis dacă într-adevăr face un bine comunității mele. Cum a fost cel care povestea despre soluția de devirusare și recuperare a datelor în cazul în care te-ai prăjit cu un ransomware sau diverse alte cauze sociale la nivel de comunitate. (cred că singurele publicate în ultima vreme)