Nu zic nimic despre dacă au dreptate sau nu. Poate au dreptate. Eu nu sunt în măsură să judec afirmația fiind implicat și asociat cu blogosfera. Nu am acest helicopter view pe care-l poate avea un om de marketing din afara fenomenului.
Afirmația din poză a fost scoasă la iveală după o discuție halucinantă despre costul publicității și a unui bilet de cinema, despre cum sunt oameni pe lumea asta care acceptă să scrie despre un film fără să se gândească la partea financiară și sunt buni la suflet și apreciază arta ca atare. Și filmul este un business și publicațiile sunt un business și blogurile sunt un business. Un business de entertainment, de informare, de relaxare. Un business care implică costuri. Asta cu biletele gratis e ca la comunicatele de presă și publicitatea gratis.
În fine. Mai jos un extras cu părerea sinceră a Odeon Film despre blogosfera românească:
Dar atât voiam să subliniez și să vă gândiți de fiecare dată când mai primiți invitații de la ei și vă duceți la film, să aveți în minte faptul că sunteți doar o obligație și o masă de umplutură, o “mare” blogosferă cu ghilimele, pe care trebuie să o invite cumva forțați de nu știu ce împrejurări.
Poate nu e poziția firmei, e poziția piaristei, știi ce zic? Are și ea ceva supărare pe „marea blogosferă românească”.
Apoi, să ne gândim la ăla care distribuie un film. Cine vorbește despre el? Criticii de film români? Ăia te îngroapă, la contabilitate e zero. Dacă e să-i verifici la teme descoperi o gașcă de oameni super-troglodiți, niște paraziți de festivaluri de filme plătite de primărie. Nivelul de percepere culturală e spre zero, săracul Alex Leo Șerban era doar slab, și ăla era considerat printre ăia buni. E un târg de film la NY, de pitch-uri, acolo afli totul despre cinematografia românească lăudată de ăștia, poți să verifici răspunsul meu. Nimeni nu știe nimic de „noul val” și alte minciuni.
Blogosfera e concurența acestor nimeni.
Așa că o înțeleg și pe persoana aia, oricine o fi.