Pe 20 martie scriam despre lipsa de resurse în cadrul serviciului de ambulanță și de faptul că se ajunge să ai multe cazuri în coadă și o singură ambulanță disponibilă.
Astăzi, din păcate, avem un studiu de caz pe această temă. Un bărbat de 38 de ani, bolnav de o boală cronică gravă, cu infarct, un copil cu traumatism cranian și o singură ambulanță disponibilă!
Medicul coordonator a avut de luat decizia între două cazuri, între cine trăiește și cine moare, între cine are șanse mai mari de supraviețuire și pentru cine este oricum prea târziu. Toate astea pe baza unor informații telefonice.
Rezultatul? Din păcate bărbatul a decedat și cazul copilului s-a dovedit unul fals deoarece suferise în realitate doar câteva zgârieturi.
Detaliile despre caz le găsiți aici. Aveți detalii și declarații despre ambulanțele disponibile în acel moment, despre personalul implicat și despre cum s-a desfășurat acțiunea.
Nu-i așa că vă doriți să știți tehnici de Basic Life Suport? Nu-i așa că vă doriți mai multe ambulanțe care stau în așteptare? Nu-i așa că vă doriți personal de urgență calificat care să vină repede la locul incidentului? Nu-i așa că ar trebui să se investească mai mult în această direcție? Nu-i așa că vă doriți să nu ajungeți niciodată în situația asta cu o singură ambulanță și mai multe cazuri?
Eu nu inteleg cum de nu sunt ambulante in Bucuresti. Din cate stiu au 80 de ambulante, erau chiar toate ocupate???
Sau nu au echipaje?
Da, toate erau la cazuri.
Atunci avem o problema 🙁
Am inteles ca se poarta ca sa zic asa, agravarea simptomelor pentru a veni ambulanta mai repede…ceea ce nu mi se pare normal si de la asta se poate ajunge la cazuri din acestea.
Da, din pacate, se practica ceea ce spui tu. Problema este o combinatie intre lipsa de educatie a populatiei si resursele limitate din punct de vedere serviciu de ambulanta.
Da, din pacate, traim in tara in care trebuie sa ai si putin noroc, ptr. a supravitui unor probleme de sanatate. Eu sunt unul din cei care au avut o gramada de noroc, nu doar putin.
In Decembrie, am suferit un infarct, major. NOROC ca nu am fost singur acasa si familia a chemat imediat salvarea. NOROC ca salvarea a ajuns in timp util, aproximativ 15 min. NOROC ca salvarea era dotata cu toata aparatura necesara, iar doctora (careia, din pacate, in clipele acelea, nu eram in stare sa-i multumesc) a stiut exact ce sa faca si m-a resuscitat in drum spre spital. NOROC ca la spital s-a intervenit cu professionalism si acum pot sa va scriu aceste randuri.
Eu am numarat de 4 ori NOROC.
La o saptamana dupa mine, a facut infarct o cunostiinta. Din pacate, lui I-a lipsit primul noroc. A fost singur acasa.