Și pentru că povestea trebuie să aibă și un punct de plecare, am ales să facem asta la Iași. La Iași la un centru Continental unde mulți oameni inteligenți cercetează și dezvoltă pentru noi sisteme de siguranță, sisteme de control, programează interfețe și asigură electronica din spatele confortului expus de o mașină către utilizator. Ei au grijă ca ceea ce ne dorim noi de la o mașină să se și întâmple în realitate.

Să le luăm pe rând:

  • Adică atunci când apăsăm frâna mașina să aibă grijă de integritatea noastră. Da, dezvoltă un modul integrat ce controlează toate aspectele sistemului de frânare. Da, ei sunt cei care se asigură că apăsarea pedalei de frână duce la oprirea în siguranță a mașinii.
  • Când ne învârtim prin parcare să nu simțim toată greutatea rotirii unei anvelope ce poartă pe umeri mașina, tot ei au o parte din vină. Dezvoltă o servo direcție electrică ce ne scapă pe noi de mersul la sală.
  • Când apăsăm pe butoanele alea din mașină și totul ni se pare absolut firesc ca lucruri să se-ntâmplă în jurul nostru, ca se aprind beculețe, că se deschid geamuri, că se încuie ușile, tot ei sunt responsabili de dezvoltarea și mica infrastructură ce stă la dispoziția ta înșiruită prin bord, portiere și alte cotloane ale mașinii.
  • când tu conectezi mașina la priza de încărcare și mașina ta începe să vorbească cu stația de încărcare ca să-i explice despre ce e vorba în poveste, tot ei sunt responsabili de partea de securitate și se asigură că nimic din ce-i spune stația să facă nu va influența negativ viața mașinii. Adică se ocupă de partea de securitate a protocolului de comunicare. 🙂
  • și tot ei au grijă să-ți deschidă portbagajul atunci când ai mâinile ocupate dar poți să sari într-un picior. Adică programează logica din spatele senzorului de deschidere cu piciorul a portbagajului, asta voiam să spun în mai puține versuri.
  • Iar când șoselele noastre vor deveni inteligente și camerele video for fi integrate în lumea minunată a condusului autonom, acești băieți și fete vor salva vieți cu softurile lor de analiză video ce va folosi camerele video clasice pentru acest lucru. Ce vedeți mai jos era o analiză în timp real a traficului din intersecția de lângă clădire, trafic monitorizat de una dintre camerele de pe stâlp, stâlp montat în spatele unui geam la etajul 5 (parcă).
  • Iar când BMW iX vă va umple sufletul și mintea cu zeci de informații din sistemul lor de display-uri, să știți că-n spate tot acești dezvoltatori stau la baza plăcerii noastre de a conduce o mașină electrică.

Mi-a plăcut. Mă uitam în jur și vedeam oameni care prin creativitatea lor puneau în practică imaginația unor producători auto și implicit a noastră a consumatorilor. Sunt oamenii care au grijă ca lucrurile chiar să se întâmple în mașina noastră, indiferent de cât de șmecheră sau nu este mașina pe care ne-o cumpărăm. Mai vreau. Bine, o să mai fie că mergem și la alte sedii d-ale lor în care dezvoltă altele.

Detaliile tehnice referitor la cele de mai sus le puteți găsi la cei de la Autocritica, organizatorii acestui tur minunat.

Și? Ziceai de Ford Puma ST…

Da, ziceam. Și ziceam de bine. După ce i-am dezumflat roțile că până atunci ziceam de rău. 🙂

Dintr-un motiv obscur, mașina avea anvelopele umflate la o presiune de 2,7 bari, lucru ce transforma jucăria într-o mașină cu roți de piatră ce rula pe asfalt. Exact asta era senzația, de mașină din aia din Flinstones care te zguduia la fiecare urmă de denivelare și care nu reușea să își înfigă colții în asfalt suficient de bine încât să te bucuri de acest ST mult râvnit.

Da, mi-a plăcut. Mașina a devenit stabilă, mult mai comodă la drum lung după ce a renunțat să ne mai zguduie și am avut un flashback de pe vremea când mă dădeam cu Subaru. Nu e Subaru, să ne înțelegem, doar că mi-a stârnit amintirile și drumul de 350 de kilometri de ieri a fost o plăcere. Cumva bucuria de a conduce o mașină sport nu s-a diminuat spre finalul excursiei și nici nu am simțit o oboseală teribilă datorită scaunelor sport Recaro. Ba chiar mi s-a părut că am ajuns odihniți. Știu că sună ciudat, dar mie scaunele alea mi-au distribuit greutatea suficient de uniform încât să nu simt nicio durere la destinație prin nicio parte a corpului oricăt de expusă ar fi fost intemperiilor unei mașini sport.

Da, are tracțiune pe față și este în realitate un Ford Puma pe un pic de steroizi. Da, este mică și bagajul pe o săptămână a doi hăndrălăi a ocupat tot portbagajul (hăndărlăul eu și hăndrălăul Știrbu, desigur). Dar mamă ce mișto a fost drumul și cât de bine s-a simțit sportivitatea la drum lung.

Da, știu că am pornit cu o părere greșită, dar cumva cred că e vedeta turului deși pare că e cea mai mică și amărâtă dintre toate și stă ascunsă după ceilalți monștri ce-ți oferă spațiul unei sufrageri și experiențe la diverse prețuri. Mai vreau!

Legătura cu #fabricatînromânia și cu Continental?

Deschiderea automatizată a portbagajului și modulul de comunicare 5G ce ne permite comunicare la distanță și update-uri de software. Ah, și anvelopele cu tehnologii la care nu m-am gândit că sunt implementate pe anvelopele noastre ale consumatorilor de rând:

ALL CARS – Made in Romania by Continental

  • SSR (Self Supporting Runflat)
  • ContiSeal (Etanșeizează daunele cauzate de obiecte ascuțite căii de rulare)
  • ContiSilent (Spumă poliuretanică lipită pe zona căii de rulare cu un adeziv special. Reduce zgomotul interior cu până la 9 dB)

Și? Ce urmează?

Urmează Renault Koleos și un drum până la Carei unde vom și înnopta. Poimâine vom avea vizită la centrul Continental din Carei.