Am o singură metodă de măsurare. Traficul care-mi vine pe blog de pe twitter.
O dată la câteva luni am și eu un articol mișto care sparge twitter-ul. Toată lumea dă RT, toată lumea își aduce contribuția printr-un mesaj scurt, a-listerii dau RT și toate astea la sub 2 secunde unul față de celălalt. Deci e clar că le-a plăcut titlul și nici măcar nu citesc articolul. Eu sunt mulțumit și așa. Din seria haina face pe om, iată că un titlu bun face cât un eseu de zece pagini. 🙂

Ce mă întrigă pe mine este că toată nebunia de mai sus de pe twiter nu se reflectă în traficul de pe blog. Când pornește valul de RT-uri mă uit live la trafic și-mi dau seama că nu se-ntâmplă nimic. A ajuns twitter-ul așa un sistem pe care facem un pic de gălăgie și atât?

Cele mai accesate articole sunt cele care au cele mai multe share-uri pe Facebook. Cele care au cele mai multe share-uri pe twitter sunt undeva la coadă.

Mai suntem serioși pe twitter? În afară de mișto-uri între prieteni, mai folosește la ceva?

Varietatea mai largă a serviciilor de pe Facebook o să omoare twitter-ul?

L-ați citit sau doar ați dat RT? 🙂

PS: Am descoperit o singură excepție. Când am scris articolul despre Zoso, am observat aceeași manifestare. Un val de RT-uri care nu se reflecta deloc în traficul de pe blog. Mă uitam live la câți sunt online. Asta până a dat Petreanu articolul meu pe twitter. Am avut atunci o creștere semnificativă. Oare ar trebui să facem ca el? Să facem mai puțină gălăgie și să publicăm într-adevăr doar chestiuni interesante? Oare de asta nu ne mai citește lumea toate nebuniile de pe twitter? Oare lumea s-a plictisit de „la o bere cu prietenii” și o poză cu licoarea mult dorită? Dacă tot ești la o bere, socializează și tu cu cei din fața ta. E mai fun. Ieși un pic în lumea reală… da există! 🙂

PPS: Și când zoso era blogger, dacă dădea el un tweet cu ceva de pe razvanbb, îmi omora serverul. Era clar că e rost de scandal. 🙂