Îmi spune ieri o doamnă drăguță. Moment în care m-am blocat. 🙂 Practic ea știe totul despre mine și eu nu știu nimic despre ea. Eu n-am ce să-i povestesc nou și interesant pentru că deja publicasem tot ce era mai mișto pe blog/facebook. Și nici nu era momentul să încep o conversație despre ea. Și m-am oprit.
Oare facebook va reduce socializarea offline la tăcere? Ce vom discuta interesant când ne vom întâlni?
-Salut!
-Salut!
-Ce mai faci?
-Uite, muncesc. M-am apucat de video si fac…
-Știu, ți-am văzut săptămâna trecută portofoliul… ți-am și comentat
-Aha. Tu ce faci? Ai fost în vacanță parcă.
-Da, în Parâng! A fost foarte miș…
-Da, am văzut pozele pe facebook. Mi-a plăcut mult aia cu zăpada pe copaci.
-Aha.
-Am fost săptămâna tre…
-Da, am văzut. Te-ai dat cu Ferrari. Foarte mișto filmul.
-Aha.
-Și? În rest, bine sănătos?
…
Și cam atât. Când ne vedem ne știm deja trecutul recent și nu mai avem nimic interesant de spus. Nu e cam ciudat? Oare cum va arăta lumea peste câțiva ani când toți își vor dezvălui tot ce e mai interesant în viața lor pe Facebook? Cum ne vom mai da interesanți în offline? Cum ne vom mai impresiona prietenii din jur la masa de prânz? 🙂
Eu mai am noroc că sunt tânăr în povestea asta cu blogging-ul și pot să mai scot din mânecă povești mai vechi de pe vremea când mă citeau cei trei unici :). Ce să mai povestesc prietenilor? Unde am făcut grădinița?
A, știu ce vom discuta! Vom bârfi ce au fac alții, că doar acum avem toată viața lor pe facebook. Ne-ntâlnim, deschidem telefoanele, ne uităm în timeline, alegem victimele și pornim discuția aprinsă.
Deci socializarea offline nu va muri! M-am speriat degeaba! 🙂
Adevarat, acelasi lucru s-a intamplat cu Cosmote, cand au aparut cartela cu sute de minute si sms-uri. Am patit-o si eu, in drum spre un prieten am tot vorbit prin mesaje, la telefon si cand ne-am intalnit… pauza.
– Norok
– Salut
– Ce mai zici?
– Nimik
– …
Grava situatia in care am ajuns, nu stiu ce ne ofera viitorul. Sper sa nu ajungem sa vorbim pe facebook unul langa altul ( asta in cazul in cere nu se intampla deja 😀 ) pentru ca unul mananca si altul ii e lene sa vorbeasca.
Sa auzim de bine, bafta.
Legat de subiectul ăsta vreau să citesc Parisul în secolul al XX-lea (mai greu de găsit în română). Cred că este foarte potrivită pentru vremurile pe care le trăim.
Nu cred. În scris nu suntem la fel de expresivi și de entuziasmați (sau de degustați, după caz) de vreo experiență. După ce-am venit din Redescoperă, deși scrisesem mai multe articole pe blog, prietenii țineau morțiș să le povestesc cum a fost. Ne vedeam la un pahar de vin sau de bere și povestea, completându-ne experiențele. Sunt detalii pe care le uiți atunci când scrii, dar pe care ți le amintești când povestești. Iar entuziasmul din voce, gesturile, tonalitatea, nu pot fi înlocuite de Facebook, Twitter și nici măcar de blog. 🙂
Mie mi se pare din ce în ce mai înfricoşător. Facebook, blog, sharing, apoi primeşti mailuri şi invitaţii şi tot felul de idei de la oameni cărora le dai impresia că te ştiu de-o viaţă
cata vanitate 🙂 ‘for the record’ exista si situatia inversa: „nu, nu stiam de […] tu crezi ca chiar sunt atent/a la tot ce pui pe FB/TW/blog , mai fac si scroll”.
este o evolutie a lumii sociale, si multi nu se vor adapta sau intelege.
lucrurile triviale si banale purtate cu oricare personaj din grupul,de cunoscuti vor fi eliminate. vei petrece timp doar cu cei care impartasesc activitatie offline direct. adica cei mai apropiati.
PS: pe cand o intalnire trafictube. stiu ca am absentat un an dar parca ramases deschisa o astfel de portita. si sunt destui in bucuresti, si poate si in tara.
ar fi interesant filmarile de la mai multi regizati intr-o anumita ordonare si apoi editati putin video pt niste efecte gen matrix (cu inserarea de cadre din acelasi timp…in fine, idei si dei)