Sunt un paranoic când văd o domnișoară cu un telefon între ureche și umăr care caută prin agenda fizică un număr de telefon. Sunt atent la ce face pentru că sigur ea nu e.

Sunt un paranoic când sunt multe benzi pe care românul nu le respectă. Nu mă bazez pe faptul că banda mea e liberă.

Sunt un paranoic când trec pe verde. Sunt sute de oameni care trec pe roșu zilnic. Nu vreau să-mi încerc norocul. Nu joc ruleta rusească niciodată.

Sunt un paranoic noaptea și merg mai încet acolo unde nu văd cum trebuie drumul. Există căruțe și bețivi fără beculețe.

Sunt un paranoic în curbe când știu că mulți habar n-au cu ce viteză se abordează virajele… mai ales pe ploaie.

Sunt un paranoic când e linie continuă. Sigur se găsește un nebun să depășească.

Sunt un paranoic când traficul se oprește din cauza unui accident. Nu ma înfig imediat la coada ci frânez ușor și ma apropii încet în caz că vine un nebun din spate care nu vede coloana. Asta m-a salvat pe mine sâmbătă.

Cred că e bine să fii paranoic. Mie-mi place. 🙂