Poate ar trebui să nu mai încerc să schimb lumea.

Poate ar trebui să nu mă mai zbat.

Poate ar trebui să mă cobor și eu în marea masă a nesimțirii și să nu-mi mai pese.

Degeaba fac eforturi de fiecare dată să parchez mașina la distanță mare de birou pentru a face asta legal și a nu deranja pe nimeni. Degeaba când acasă te așteaptă un idiot parcat pe locul tău proprietate privată și care-ți spune sfidător să-i arăți actele de proprietate. Poate ar trebui să-mi parchez și eu bicicleta în sufrageria lui.

Degeaba mă chinui eu să stau între dungile alea desenate pe șosea când nimeni nu le respectă. Poate ar trebui să-ntorc și eu pe linie dublă continuă și să-l sfidez pe polițistul de la colț.

Degeaba spun „săru’mâna” vânzătoarei care mă tratează cu dispreț și mă trimite să-i aduc mărunți.

Degeaba încerc să fiu amabil cu curierul supărat că nu mă găsește acasă.

Degeaba încerc să conving lumea că politica este doar o activitate de PR/marketing care atrage banii publici către un grup de interese.

Degeaba încerc eu să schimb lumea în care trăim.

Poate ar trebui să mă adaptez mediului în care trăiesc și să fac și eu ca toți ceilalți. Cred că aș fi mult mai fericit.

PS Știți care e părerea nesimțiților despre personajul de mai sus? Că e un fraier care trebuie „făcut”. 🙂

PPS Acest post n-are legătură cu nimic. Sunt niște gânduri care mi-au trecut prin cap în timp ce un idiot se urca peste mine pentru că dungile alea de pe jos care delimitează benzile nu-i spuneau absolut nimic vidului lui din spatele ochilor. 🙂