Pe vremea când mă apucam de computere și mă jucam cu un ZX Spectrum, jocurile se-ncărcau în 3-4 minute. Pentru ca utilizatorul să nu se plictisească, exista noțiunea de screen loader. Adică înainte de a încărca jocul de pe casetă se-ncărca o imagine care se afișa pe ecran.

25 de ani mai târziu, Apple „obligă” producătorii de aplicații să-și pună în multitudinea de fișiere și o poză (splash screen). Ce face Apple cu ea? Păi atunci când tu dai click pe o aplicație, sistemul de operare afișează acea poză (înainte de a porni aplicația) și tu știi în acel moment că e în proces de pornire. În spate aplicație se-ncarcă mai repede sau mai încet iar ție utilizatorule îți e clar că se-ntâmplă ceva.

Ce se-ntâmplă când dai click pe o aplicație pe un alt sistem de operare? Aplicația se-ncarcă direct și sistemul de operare înțepenește. Cel puțin asta este senzația. De obicei se-negrește ecranul sau iconițele rămân blocate. Asta pentru că aplicațiile sunt deja din ce în ce mai mari și mai complexe. Iar până când joculețul preia controlul există o perioadă de pauză (care e și la iPhone).

Știu că e doar o senzație dar până la urmă utilizatorul ne-geek asta vede la un telefon… Și până la urmă aceste mici detalii stupide fac diferența.