De la Andra… (continuarea de la Episodul 1)

…..

Comandă luni pe 2 dec din UK cu livrare in Bruxelles (niște produse cosmetice). Mă gandesc că ajung ele pana miercuri pe 19 dec, când plec în România pentru Crăciun. Plătit online cu cardul, totul ok.

Pe 9 decembrie primesc mail că pachetul a plecat spre mine. Atenție: curierii nu sună niciodată destinatarul în Belgia, iar livrările nu se anunță, de obicei apar când tot omul e la birou. Iar la birou nu avem voie să primim colete.

Mă rog. Online tracking: vineri 13 dec pe la 2pm, 1st delivery attempt failed. A doua zi sâmbătă eram la piață, second delivery attempt failed. Shipment on the way to pickup point. Și gata. Acest status rămâne și luni.

Marți dimineața pe 17, la fel. Fac reclamație la firma de curierat PostNL și la expeditor. Unde e pachetul meu, tot pe drum de sâmbătă?! PostNL răspunde că ei pot furniza detalii doar expeditorului, că el e clientul lor și nu destinatarul. Expeditorul răspunde să mai verific eu trackingul că se va updata el cândva.

Tot verific, scormonesc site-ul. Îmi sare în ochi o adresă de livrare ciudată. Nu e adresa mea de livrare, dar e numărul meu de tracking. Bag google maps, e undeva la vreo 10 km de adresa mea. De ce sa mi-l livreze la 10 km, în partea cealaltă a Bruxelles-ului?!! Sunt puncte de livrare chiar in cartier!

Pare o librărie obosită, fără telefon. Verific, nu e niciun pick up point PostNL acolo. Miercuri dimineața același status pe tracking. Mă învoiesc de la birou, mă sui în mașină, iau avizul și plec prin tot traficul la adresa “mea” de livrare.

Nenea de la librărie vine cu greu de undeva din spate: sunt pick up point intr-adevar, dar nu pt PostNL. Îi arăt adresa lui pe trackingul pachetului meu, dar ridică din umeri. Totuși, cum mă cheama? Îi zic, iși verifică pachetele. Al meu nu-i. Amabil, mă vede aproape plângând, mă trimite la librăria nr. 2, mai încolo, poate am noroc, deși mă avertizează că nici ăia nu lucrează cu PostNL.

Mă duc pe jos, alt nene, nici ăla nu știe, nu poate. Plec spre mașină. Mă așez la volan, nu pornesc încă spre birou, mă gândesc ce să fac, caut pe net un telefon de la PostNL. Cu greu, dar în sfârșit ÎL GĂSESC! Sun. Intră robot: acest numar poate fi apelat doar de pe telefoane belgiene. Al meu e de România 🙁 ooof.

Realizez brusc că nu mai am avizul. Ce năuca sunt! Ies din mașină, refac traseul spre librăria nr. 2, caut pe jos, întreb de aviz, nimic. Plec spre libraria nr. 1. Vine iar nenea cel amabil. N-a găsit avizul meu pe jos pe la el. Se oferă să sune la PostNL să mă ajute, îmi explică ce o să faca, ce o să le zică, ce proști sunt.

Mă mai intreabă o dată cum mă cheamă. Andra XYZ. Se uită din nou prin pachete… mai insistent la unul. Verifică: Andrea?… nu, Andra… și mai cum?… XYZ… n-o fi ăsta?!… mi-l arată…E PACHETUL MEU. Desfăcut, dar complet și al meu. Zice: a venit din greșeală aici, nu știam ce-i cu el… Eu: dar nu mai am avizul, cum mi-l dai, vrei ID-ul meu? Nu e nevoie. Mi-l dă, du-te fericita! Plec 🙂