Cu acest mindset am intrat în sediul Continental din Carei. Da, interesant, poate o linie simplă de producție, dar sunt niște furtunuri până la urmă, ceva ce pentru lumea din jurul nostru a ajuns o simplă infrastructură de transport de lichide sau aer dintr-un loc în altul. O cale prin care necesarul ajunge acolo unde-i nevoie.

Dar, de multă vreme nu am mai fost atât de entuziasmat. M-am simțit ca într-un episod de how it’s made.

De la cum împletesc ei firele de kevlar, țesătură care asigură rezistența la presiune și alte intemperii ce apar prin măruntaiele mașinii, la partea de extrudare când furtunul prinde forma consacrată, ca într-un final să-și câștige elasticitatea mult râvnită într-o oală mare de presiune cu aburi printr-un proces de vulcanizare. (autoclavă pe numele ei industrial)

Ah, am uitat să precizez că vulcanizarea include și procesul de formare ce va da versiunea finală a produsului, folosind niște forme de aluminiu pe care se mulează, forme de aluminiu produse tot în fabrică.

Urmează o perioadă de relaxare a moleculelor, perioadă în care materialul se “așează”, perioadă în care așteaptă cuminți rândul la accesorizare. Produsul final este montat manual, măsurat și verificat în niște forme pregătite în prealabil separat într-un atelier producție unelte.

Da, atelierul recunosc că m-a fascinat. Zici că am intrat într-un paradis al dioramelor, diorame produse din lemn, sârme sau chiar la o imprimantă 3D industrială. Acele forme de control pe baza cărora sunt produse formele pe care se mulează caucicul nevulcanizat pentru a prinde viață prin aburire.

Pentru mine, să văd cum prinde viață un produs, a fost ca o vizită la fabrica lui Moș Crăciun. De multă vreme nu am mai fost atât de entuziasmat. Am fost atât de entuziasmat încât am uitat să fotografiez, după cum se paote observa. 🙂

Detaliile tehnice le găsiți într-un articol detaliat scris de maestrul Șocariciu pe Autocritica.

OK, interesant, dar cum stăm cu mașinile?

Stăm așa: până la Carei am condus un Renault Koleos, un SUV clasic ce te plimbă prin lume. Comod, poate puțin zgomotos, o mică sufragerie pe roți. Nu am nimic special de raportat. 🙂

Legătura cu #madeinromania? Anvelope Continental WinterContact TS 850 P și cam atât.

De la Carei la Timișoara s-a schimbat un pic perspectiva și am condus un ID.4 GTX, o versiune de 300 cai, versiune care m-a-ncântat mult mai mult față de varianta din Rocharge, variantă care m-a cam lăsat rece datorită demarajului nu foarte vioi. Iar trecerea de la sufrageria propulasată de mici explozii la sufrageria propulsată de electroni supărați a fost așa ca o teleportare în viitor. Nu e o idee chiar bună să le testezi una după alta. E drept, în schimb, că am reușit performanța de a ajunge ultimii datorită distanței mari și a ultimei porțiuni de autostradă unde a trebuit să mergem “la consum” ca să ajungem cu un range decent în Timișoara.

Legătura cu #madeinromania? In Car Application Server (ICAS1), tuburile pentru aerul condiționat, infrastructura electrică pentru controlul elementelor caroseriei, unitatea de control a scaunului, sistemul de control al portierelor, sistemul de control al aerului condiționat, radarul din fața mașinii ce ne “agață” de mașina din față la drum lung și frânează pentru noi dacă nu suntem atenți și desigur anvelopele Continental WinterContact TS 850 P. O listă impresionată, ce să zic. 🙂

Ce urmează?

Două zile de staționare în Timișoara presărate cu vizite la Continental. După care Sibiu și un BMW Seria 5 M550i xDrive.