În drumul meu de dimineață, când pofta de covrigi nu mai poate fi stăvilită, mă opresc la o covrigărie Luca dintr-un singur motiv: am unde să parchez mașina. Da, singurul motiv că în rest nu prea am de ce. De multe ori nu au covrigi cu mac, coada mare pentru că lucrează peste capacitate si doamnele care vând sunt supărate și nici măcar nu răspund la salut.

Astăzi m-am oprit din nou și pentru că era coadă mare iar am zis să încerc și covrigăria din dreapta, covrigărie fără brand, fără nume sonor si într-un chioșc vechi. Spre surpriza mea m-a întâmpinat o doamnă amabilă, bine voitoare și foarte veselă. Da, era foarte veselă deși nu cred că-i merge prea bine de când a apărut Luca lângă chioșcul ei. Și da, m-a câștigat. Știu că dacă mă duc la ea primesc și un pic de bucurie la pachet cu covrigul cu mac. 🙂 Și e important mai ales la ora aia matinală.

E vorba de covrigăria din poza de mai jos de vis a vis de piața Domenii: