În varianta regizată: Zero Dark Thirty (filmul).
Cică povestea se bazează pe niște „surse” care s-ar putea să spună adevărul. 🙂
În ultima vreme am făcut o pasiune pentru cărți în care un erou american (foarte inteligent și super antrenat) se bate cu politicienii de la Washington și-și face de cap printre grupările teroriste.
Lumea are nevoie de așa ceva. Terorismul este ceva ce ne sperie. Sunt oameni dispuși să moară. Nu poți să-i ameninți cu nimic pentru că sunt dipuși să moară pentru o cauză bine înfiptă în credința lor. Așa că lumea are nevoie de astfel de filme și cărți. Omenirea vrea să știe că există niște oameni care vânează teroriști și elimină liderii acestor grupări.
Povestea din film este puțin diferită. Este cu o gagică de la CIA care investighează și face conexiuni. Își dedică toată viața pentru capturarea lui Osama Bin Laden. Duce o luptă cu toată lumea, inclusiv cu șefii și politicienii care o credeau scăpată de sub control. Finalul îl știți din viața reală…
Recunosc că m-a impresionat filmul. Singura treabă deranjantă este efectul de shaky camera. Tot filmul are aplicat un astfel de efect pentru a da o nuanță de filmări ad-hoc din mâna unor participanți în cadrul scenei. Regizorul vrea să te introducă în secvențe, vrea să participi acolo. Vrea să-ți deruleze un coșmar și să te țină în mijlocul evenimentelor. Părerea mea este că acest model este un pic deranjant. Imaginile tremurate pe un ecran mare te fac să amețești și să ieși din film exact când ar trebui să fii mai aproape de personaje. În fine, s-ar putea ca acest lucru să mă deranjeze doar pe mine. 🙂
Vă recomand să-l vedeți. Eu chiar mi-am dorit să-l văd. Aveam nevoie de acestă confirmare. Îmi doresc să existe eroii din filme care să-i țină pe teroriști la distanță. Sper că ce au spus ei să fie adevărat. Sper să aibă la bază fapte reale și acești eroi din umbră chiar să ne țină la distanță de astfel de nenorociri.
efectul de „shaky camera” e prezent la greu in ultima vreme in filmele americane, cum probabil ai observat deja. e trist ca se lanseaza filme care nu au nici o legatura cu genul „actiune” si cel mai nou exemplu mi se pare „Pozitia copilului” pe care ce-i drept nu l-am vazut, dar din trailere si secventele vazute la TV si pe net, asa mi se pare filmat. multi isi exprima dezacordul pt genul asta de filmare dar cred ca e prea putin importanta parerea publicului, nu? ce stim noi despre filme, fir-ar al naibii NYPD Blue-ul lor 🙂