Am o pasiune pentru jocurile cu mașini. Sunt pasionat de raliu și mașinile de raliu. Am chiar și un Impreza STI. Am chiar și un scaun de jocuri pe care am montat un volan cu pedale și schimbător de viteze. Am chiar și un PC dedicat și n televizor alocat pentru asta. Le-am înghesuit într-un colț în studioul meu și mă joc pe ascuns când nu mă vede nimeni, mai alesc copiii. 🙂

Am fost în seara asta să experimentez pentru prima oară în viață un joc cu mașini cu ochelari VR. Și a fost absolut genial. Pentru prima oară în viață (și joc jocuri cu mașini de la Need For Speed 1) m-am simțit în mijlocul mașinii și în mijlocul acțiunii. Dacă făceam un drift sau derapam aiurea puteam să mă uit în direcția în care voiam să merg doar mișcând capul. Instrumentele de bord erau acolo în fața ochilor și le vedeam o dată cu drumul doar aruncând privirea în jos. Mă uitam scurt în oglinda retrovizoare și îi închideam adversarului unghiul. Am făcut tot ce fac într-o mașină normală la o cursă. Totul era atât de realist încât îmi vedeam în realitatea virtuală mâinile cum se plimbă pe volan. M-am repezit chiar la un moment dat să trag de frâna de mână hidarulică ca să pornesc un drift… doar că surpriză, era doar în lumea virtuală, mâna mea s-a dus în gol.

Știți ce am făcut când m-am ridicat de pe scaun? M-am dus la raft și mi-am cumpărat un PlayStation 4 Pro. Urmează să-mi cumpăr și ochelari VR și să văd dacă pot să adaptez volanul meu Logitech la consola mea cea nouă. Sper că da că și ăla e o căruță de bani. Da, e o pasiune scumpă dar senzații ca astăzi nu am mai trăit de când joc eu jocuri cu mașini. Eram acolo, eram în mijlocul acțiunii, vedeam ce se întâmplă în jurul meu și mi-a fost mult mai ușor să conduc.

Am jucat Grand Turismo Sport și cred că o vreme nu voi juca altceva… multă vreme. 🙂