Pentru prima oară după foarte mulți ani, îmi pare rău că dau o mașină înapoi. Am avut multe mașini în teste și nimic nu m-a impresionat. Bine, poate acel BMW M6 decapotabil de 700 de cai, dar nu am regretat că l-am înapoiat reprezentanței. 🙂

Porsche Macan e un mic vis. I-am urât pe cei de la Porsche când au scos Cayenne-ul pe piață. Au stricat o legendă. Au intrat în lumea automobilelor mari și urâte. Bine, sunt aproape convins că o parte din clienții obișnuiți au început să ceară și ceva mai mare „mă, foarte mișto, mă simt forte bine în decapotabila mea dar simt nevoia din când în când de ceva mai încăpător când mai plec din localitate cu familia. Și dacă tot sunt fanul vostru, nu faceți și voi ceva mai mare? Că eu nu vreau altă marcă.” Și uite așa a apărut Cayenne… cred. 🙂

Cu ocazia Porsche Performance Drive am avut ocazia să conduc și monstrul în diverse condiții: coastă, offroad, macadam și autostrăzi. Comportamentul a fost excelent în toate condițiile. Singurul pericol major îl reprezintă viteza. Mai bine zis faptul că nu-ți dai seama ce viteză ai și intri în curbe cu o viteză mai mare decât îți recomandă instinctul de supraviețuire. Din fericire, mașina e bine echilibrată și te ține pe drum. Nu m-am simțit niciodată în pericol deși, într-o zi, un anumit domn Giurgea a ținut neapărat să-mi arate limitele acestei mașini. Mi le-a arătat, am înghițit în sec, am avut acea privire pe care o are Bratu din când în când dar nu am leșinat de frică și nici nu am simțit că zburăm în copacii de pe margine.

La revenirea în țară, o anumită doamnă a insistat maxim să luăm și un Porsche Macan în teste. Am fost sceptici. Noi în weekend avem program cu copiii și avem un autobuz pentru asta pe numele lui de cod Pathfinder. O mașină mare, urâtă, cu AT-uri pe post de cauciucuri și perfect incomodă în oraș, după cum afirmă soția mea. Am cedat deși ni s-a părut că o să ne dea peste cap. Am zis că ia să vedem dacă un Porsche poate fi o mașină de familie?

Așa că în weekend ne-am dat cu un Macan S. Am fost invidiați de prieteni, admirați de alții pe stradă și ne-am simțit în largul nostru. Copiii s-au bucurat de plafonul transparent și de nebuniile lu’ tata când se juca cu butonul sport+, eu m-am bucurat de butonul sport+ 🙂 și soția s-a bucurat de manevrabilitate și de partea comodă a mașinii.

Ce am constatat:

  • E o mașină pe care o vom cumpăra când vom face cumva să renunțăm la Subaru și Nissan-ul din dotare.
  • Încape o familie cu doi copii mărișori (peste 2 ani), în condițiile în care nu ai de cărat pătuț portabil și scaun înalt pentru hrănit copilul.
  • Modul sport cu cei 350 de cai e o bucurie. Din păcate, e atât de bine construită mașina încât nu simți nimic. Nu are nimic din violența unui Subaru Impreza STI și motorul îl auzi dacă ai trapa deschisă și ești atent la asta. 🙂
  • E mai mică decât un Cayenne, dar e mai joasă și un pic mai manevrabilă din acest punct de vedere. Și e și mai ieftină cu vreo 35.000 EUR. 🙂
  • Interiorul bej este enervant. Deși m-am obișnuit cu el și la un moment dat mă simțeam bine când mă urcam într-o mașină elegantă, are totuși două aspecte neplăcute: copilul meu s-a cocoțat instant cu papuceii lui plini de praf pe spate scaunului meu și asta s-a văzut din prima și partea cea mai neplăcută este că tot bordul se reflectă în parbriz și lumea din fața ta devine una cu o nuanță pronunțată de bej. Nu mai zic de cazul în care ai o cameră video auto și nu ai un filtru de polarizare corespunzător. 🙂
  • Consumul nu prea are legătură cu ce scrie în cartea tehnică. București-Ploiești condus de mine am scos un consum de 16 l / 100km. La întoarcere, același drum, soția mea a scos 14 l / 100km (80% autostradă, 20% localitate). E drept că în excursia anterioară cu Porsche Cayenne am reușit un consum de 8.2 l/100km dar am suferit amarnic pentru asta. 🙂
  • Are câteva gadget-uri mișto: trei setări pentru amortizoare (standard, sport și sport plus), două poziții de reglare pentru garda la sol și acel mod de coasting care-ți reduce consumul în cazul în care iei piciorul de pe accelerație. În rest jucăriile obișnuite: scaune reglabil electric cu memorie pentru mai mulți șoferi și pasageri, încălzire și răcire în scaune pentru cei care nu suferă pielea de pe scaune pe timp de vară, trapă și plafon transparent, un ceas drăguț pe bord, navigație pe sistemul multimedia al mașinii și pe bordul cu ceasuri, un mod de offroad și un mod de asistență la coborâre căruia poți să-i specifici viteza maximă în cazul în care dai de ceva abrupt și există pericolul să aluneci dacă frânezi.

Revenind la prima idee din acest articol, este pentru prima oară când dau o mașină înapoi și-mi pare rău. Am avut mai multe mașini în teste, am codus Ferrari, M-uri de la BMW și Porsche cu două locuri, dar nu am simțit nimic când m-am despărțit de acestea. Probabil că la anul vom face cumva o schemă și vom renunța la Impreza și la Pathfinder și vom încerca să ne cumpărăm un Macan. E o mașină echilibrată care poate să satisfacă și nevoia mea de condus sportiv și pe macadam, poate să fie o plăcere pentru condusul prin oraș pentru soția mea și ce e mai important încap doi copii cu bagaje pe lângă noi și bagajele noastre. Practic am avea trei lucruri într-o singură mașină: un Porsche, o mașină sportivă și o mașină comodă de familie. 🙂

La final câteva fotografii:

Surprins de un paparazzo în timp ce închideam portbagajul:

10731216_4596448725583_5531946282661618603_n

Interiorul bej:

IMG_0796

Cayenne în bacckground:

IMG_0874

La Porsche acasă:

IMG_0868

Și niște frunze de toamnă 🙂

IMG_0801