Și a strigat tare. Era ultima casă din rând și paznicul era în partea cealaltă a magazinului. Cuvântul “paza” a reverberat câteva secunde în liniștea așternută în magazin. Liniște deranjată doar de ușorul foșnet al gecilor de iarnă a căror posesori își îndreptau amenințător privirea în direcția mea. Eu eram intrusul. Eu eram cel care l-a făcut pe casier să strige după pază. Eu eram cel care a generat excepția. Eu eram cel care pusesem un produs pe bandă și în loc de bună ziua am primit un strigăt de ajutor către cei de la pază.

Dragă Mega Image, știu că aveți proceduri interne pentru anumite produse gen alea care au etichetă de reducere sau băuturi scumpe. Știu că trebuie să vina un băiat de la security și să treacă produsul într-un tabel. Știu că aveți nevoie de proceduri ca să funcționați. Dar ar fi frumos să nu puneți clientul într-o situație jenantă. Ar fi genial dacă nu l-ați face de râs în fața tututor clienților din magazin. Ar fi mișto să nu atrageți atenția asupra lui ca și când ar fi un infractor. Băiatul ăla care a strigata “paza!” nu are nici o vină. Așa l-ați învățat voi. El nu avea nici o intenție nasoală în legătură cu mine. Așa scria la procedură. Schimbați și voi procedura aia. Puneți-l să fluiere niște Mozart sau să cânte “O brad frumos” dar nu-l puneți să strige “Paza!” când are un client în fața lui.

Și apropos de feedback, mai băgați o procedură: când un client sesizează la caserie că aveți produse expirate pe raft ar fi drăguț ca această informație să ajungă la cineva responsabil. Acum procedura constă într-o ridicare din umeri și un “nu e treaba mea”. Sunt sigur că ați evita o mare parte dintre amenzile de la ANPC sau ANSVSA.