Am de mers 10 minute pe jos până la metrou? Alerg jumătate din drum. Ușor, lejer, nu mă gărbește nimeni.

Am curier la poartă? Cei 20 de metri îi alerg, în ambele direcții.

Am colet la easybox? Alerg 500 de metri dus întors. (vecinul meu Cristi poate să confirme că m-a văzut alergând cu coletul în mână 🙂 )

Am de ajuns undeva la etajul 2? Urc pe scări.

Am scară rulantă la metrou? Urc pe scările clasice.

Am ajuns mai devreme cu 10 minute la o întâlnire? Îmi aleg o direcție și mă plimb 5 minute dus și 5 minute întors într-un ritm mai alert.

Am locuri berechet la metrou? Stau în picioare și mă opun din toți mușchii metroului care vrea să-mi arunce trupul în diferite direcții.

Am parcat în cealaltă parte de parcare față de magazin? Alerg de la mașină până la magazin și cu căruț și fără, câțiva zeci de metri.

Aș alerga și pe peron la metrou în timp ce aștept trenul galben fără cai, dar cred că acolo chiar s-ar panica lumea. 🙂

Da, e complicat că nu întotdeauna ținuta ne permite. Dar nici nu alerg de-mi dau transpirațiile. Profit de anumite momente și parcurg anumite distanțe mai repede și îmi salvez astfel timp pentru alte activități mai interesante.

Am în dotare niște pantofi Hoka așa mai de trekking cu o talpă de zici că alergi pe pistă de alergare din aia moale chiar dacă lovești asfaltul, pantofi ce-i port la uniforma mea zilnică compusă din blugi și tricou.

Pentru iarnă am niște bocanci tot de la Hoka cu același stil de talpă ce nu mă încurcă în alergare.

Practic profit de orice timp neproductiv ca să fac mișcare și aparent funcționează. Alerg distanțe din ce în ce mai lungi fără să-mi vărs sufletul și nu mă mai deranjează efortul. Și da, am plecat de la gâfâit după un etaj pe scări acum câțiva ani.

Încerc să introduc cât mai multă mișcare în viața mea chiar dacă nu am timp să-mi dedic o oră special pentru alergatul profesionist. Alerg ușor, molcom și-mi depășesc aproape săptămânal anumite limite. Ia să văd, ajung până la colț fără să mă opresc din alergat? Ia să văd, pot să susțin acest ritm până peste două intersecții? (fără alergare pe trecerile de pietoni, desigur).

Și cumva simt că-mi e bine și din ce în ce mai bine din punct de vedere fizic. Ceea ce vă doresc și voua! 🙂