E dimineață, e ora opt fără un sfert, e ora la care strada din fața școlii devine acel amalgam de mașini, elevi, părinți încruntați și profesori care încearcă să se strecoare prin șirul de elevi ce se-nghesuie prin singura poartă deschisă.

Este momentul în care el, un domn prezentabil, părinte responsabil cu copil de clasa a doua, oprește în mijlocul drumului în dreptul porții de intrare. Oprește exact în dreptul locurilor de parcare libere destinate debarcării copiilor.

Îm spatele lui se formează o mică coloană de mașini. Unii șoferi profită de ocazie și-și alungă odraslele din mașină.

Domnul prezentabilă coboară din mașină, deschide tacticos portiera copilului și-l ajută să coboare pentru că un copil este cel mai frumos și delicat lucru de pe pământ.

În spatele coloanei se blocheză o parte din trafic inclusiv sensul giratoriu de după colț. Primele priviri încruntate se înfruntă tacit.

Domnul prezentabil duce copilul până la gard și se-ntoarce după ghiozdanul de pe bancheta din spate.

După sensul giratoriu coloana se extinde și prima intersecție cu linie de tramvai se blocheză. În centru un polițist disperat încearcă să facă ordine printre părinții disperați. Părinți care nu-l ascultă, desigur.

Domnul prezentabil aproape că reușește să ajungă la gard când își amintește că al lui copil mai avea o pungă cu niște baterii strânse cu grijă pentru programul special de reciclare din cadrul școlii: salvați natura!

Interscția blocată de mai sus formează alte trei coloane la rândul ei în celelalte trei direcții. Apar primii depășitori de coloană care se îmfig și ei în haosul din intersecție.

Domnul prezentabil înmânează ghiozdanul și are o tentativă eșuată de a pasa punga cu baterii care se dovedește prea grea pentru mușchii firavi ai copilului și punga lovește grațios asfaltul împrăștiind bateriile uzate. Au o familie responasbilă din punct de vedere mediu, au strâns multe baterii.

Cele trei coloane de mașini formate mai sus generează alte trei intersecții blocate. Waze-ul începe să se înroșească și apar primele screenshot-uri pe Facebook.

Domnul prezentabil culege bateriile așa responsabil cum e și reușește să formeze un pachet compact format din copil, ghizodan și pungă cu baterii și-și trimite copilul în școală cu un pupic părintesc pe frunte.

Cele trei intersecții blocate de mai sus generează alte nouă bulevarde pline de mașini și nervi. Pe Facebook apar primele comentarii adresate primăriei și conducătorilor orașului.

Domnul prezentabil se trezește brusc din visul frumos într-un val de claxoane, lucru ce-l deranjează profund. Îl deranjează atât de profund încât mișcările lui care până atunci au fost destul sprintene se transformă într-un mers relaxat și domol, într-un mers de președinte care domină auditoriul, într-un mers lent care să dovedească faptul că el este la putere acum și poate să țină orașul blocat până mâine dimineață dacă așa are el chef.

Străzile orașului devin o mare parcare. Orașul e plin de domni și doamne prezentabile.

PS Povestea de mai sus poate fi adaptată și la mămicile prezentabile care opresc în mijlocul drumului, paralel cu locul de parcare destinat și liber și care trec prin procesul de debarcare, ghiozdan, flori pentru doamna, pupat pe frunte, stat până intră pe poartă, urcat în mașină și strigat pe geam după odraslă pentru a-i transmite ultimul set de instrucțiuni referitor la cutia de mâncare și ce să facă cu ea.

PPS Da, știu, exagerez, dar adunând toate cele „câteva secunde opresc aici” cumulate cu „ce vrei bă! Cine mă obligă să nu opresc aici” de la mii de părinți și zeci de școli rezultatul este acel trafic infernal de dimineață.