Dar ce să vă zic, am ieșit dintre rânduri și m-am simțit ca în filmele alea cu apocalipsa când pătrunzi într-un magazin părăsit. Luminile aprinse și liniște totală. Trei secunde mai târziu, dintr-un colț de la casa 1 se ivește o doamnă de după un panou și îmi face semn că e deschis la ea acolo.
Aranjez cumpărăturile pe bandă și 30 de secunde mai târziu arunc o privire peste umăr. În spatele meu alte trei cărucioare se înființaseră la coadă. Atmosfera inițială își schimbă în acel moment direcția cu 180 de grade și domnul de la coadă începe scandalul:
– Ne mai deschideți și nouă o casă!? Ditamai magazinul și o singură casă deschisă! Ce suntem noi? Animale să fim duse la staul? Vă bateți joc de noi? Ne pierdem timpul aici!
Casierița încearca să protesteze politicos printre rândurile lui pline de furie dar clientul era stăpân pe situație și închidea orice urmă de dialog politicos. Așa ca pe Facebook.
Pentru că deja exagera, intervin încercând să stăvilesc torentul de ură ce evolua de sub masca lui.
– Știți, acum un minut când m-am așezat eu la coadă nu era absolut niciun client în jumătatea asta de magazin. Aveți un pic de răbdare că cei de la Lidl se mișcă destul de repede și se rezolvă.
– Dar de ce te bagi dumneata unde nu-ți fierbe oala? Vezi-ți de cumpărăturile tale! îmi replică tăios nemulțumitul.
– Am acțiuni la Lidl, de aia mă bag.
S-a făcut liniște. Nenea-știe-tot nu înțelegea dacă fac mișto de el și doamna de la casierie trecuse de la mândria dată de faptul că un client îi ia apărarea la un nivel nou de uimire și extaz.
Da, 30 de secunde mai târziu s-a deschis o altă casă.
Olivian Breda
vineri, 25 decembrie 2020
Andrei G
miercuri, 23 decembrie 2020
Olivian Breda
vineri, 18 decembrie 2020