Nu, nu mă mai întorc la iPhone. După nenumărate încercări eșuate de a trece la Android în trecut, după nenumărate „îți dau trei zile maxim!” și după câteva obstacole generate de obișnuință, am ajuns la concluzia că în sfârști am găsit telefonul care să mă convingă să fac marele pas către Android.

Paranteză. Folosesc iPhone de la iPhone 1, de pe vremea când miștourile erau la nivelul „ce e prostia asta să vorbești la ipod (playerul de media de la Apple)”. Ulterior, când au apărut primele încercări timide de Android, am tot vrut să fac switch-ul dar tot m-am oprit în fluența ușor împiedicată a sistemului de operare de la Google.

Revenind la Motorola razr, am tot cochetat cu prima versiune de anul trecut care mă atrăgea într-un mod greu de explicat. Poate asemănarea cu vechiul razr (deși nu am avut dar probabil că mi-am dorit), poate ideea de ecran pe care-l poți împături, nu știu. Din fericire am rezistat tentației și bine am făcut. Câteva luni mai târziu, Motorola a venit cu o a doua versiune Motorola razr 5G, ceva mai bine gândită, versiune cu care m-a lovit direct între ochi și m-a făcut să iau cu asalt Vodafone-ul și să negociez una bucată subvenționată după ce le-am promis că rămân abonatul lor pe vecie. 🙂

Nu, nu l-am cumpărat cu 7000 lei cu cât se vinde la Altex, dar nici nu l-am luat la un preț de pachet de țigări. Să zicem că am fost mulțumit.

Cum este ecranul?

Este plăcut la atingere. Nu este sticla aia dură și rece pe care o atingem cu degetele noastre. Deși nu este moale, ai o senzație de ecran flexibil care transformă atingerea într-o interacțiune. Este greu de explicat, dar e cumva mai plăcut. Acum mi se pare foarte ciudat când mai pun mâna pe iPhone-ul Anei, de exemplu.

Și nu, ecranul flexibil nu este așa de vulnerabil cum am fi tentați să credem. Ba chiar mi se pare că mai vulnerabil este exteriorul telefonului decât ecranul interior. Nu simt niciun stres atunci când îl închid.

Și mai e o chestiune mișto, pentru că este foarte subțire când este în poziția „desfăcut”, ai în sfârșit impresia că ai în mână un ecran, nu un device cu ecran ca în cazul telefoanelor clasice.

Da, nu este o suprafață uniformă și se simte când treci cu degetul prin zona în care se îndoaie, iar dacă ecranul este stins, vezi și că nu este uniform pe la mijloc pe acolo. Dar, din fericire, de câte ori îl deschizi se aprinde și ecranul și chiar nu mai observi nimic.

În rest este un ecran care din punct de vedere vizual este la un nivel perfect pentru ce vrei tu: video, jocuri, social media, bloguri etc.

Îl deschizi cu o singură mână?

Da, dacă nu-i pui husă. Cu un pic de antrenament, după trei zile, îl deschideam ca șmecherul prin cel puțin două metode. Dar, pentru că este un telefon scump am comandat din SUA o husă din aia transparentă și dintr-un plastic așa mai rezistent la șocuri și după ce am instalat-o nu am mai reușit să îl deschid cu o singură mână fără să scot husa din greșeală. Așa că am renunțat la acest obicei nesănătos.

Nu prea se găsesc huse pentru Motorola razr 5g, nici măcar pe Amazon. Sunt unele din alea trimis din China cu vaporul care specifică faptul că permit încărcarea wireless, deși telefonul nu are încărcare wireless. Așa că nu am riscat. Aștept acum să apară pe piață o husă oficială vândută chiar de Motorola care arată chiar elegant și nu strică design-ul telefonului așa cum o face husa mea de plastic.

Ah, și am ajuns să apreciez maxim senzorul de amprentă de pe spate versus recunoașterea facială de la iphone, acum că masca este o piedică în calea acestui sistem. E foarte tare să nu mai trebuiască să bagi parola de câte ori nu te recunoaște telefonul tău personal pe care l-ai crescut cu grijă toată viața lui. 🙂

Ecranul exterior e la mișto sau îl și folosești la ceva?

Deși inițial am crezut că acest razr este doar un moft care-ți permite să răspunzi la telefon și să închizi un apel cu ajutorul unui flip, că d-aia îi zice flip phone, am ajuns la concluzia că ecranul exterior transformă acest telefon în ceva mai mult decât un moft.

Răspunzi la whatsapp fără să deschizi, ștergi mailuri direct de acolo, interacționezi cu notificări și poți chiar să te joci. Da, poți să folosești tastatura pe ecranul exterior pentru că se mișcă minunat în modul ăla de „sliding”. Și toate astea fără să deschizi ecranul mare. E un android pe un ecran nici prea mare, dar nici prea mic. Iar dacă deschizi telefonul în momentul în care ai o notificare deschisă pe ecranul mic, se deschide și aplicația corespunzătoare și poți continua de acolo.

Unul dintre jocurile mele favorite am ajuns să-l joc mai mult pe ecranul mic pentru că arată mai cool. 🙂 Da, nu funcționează toate jocurile și nici toate aplicațiile, pentru că multe nu știu să se organizeze la rezoluția aia. Da, poți să te uiți chiar și pe youtube pe ecranul exterior.

Ajungi să separi interacțiunea cu notificările de restul aplicațiilor, iar tentația de a deschide și aplicația scade simțitor, cel puțin asta am observat la mine. Ajungi să ai un ecran mic cu care interacționezi rapid și ai la dispoziție și ecranul mare atunci când chiar ai nevoie. Am ajuns un mic fan Motorola datorită acestui ecran exterior de o dimensiune potrivită pentru majoritatea interacțiunilor pe care le avem în mod constant cu telefonul nostru personal. Da, poți să răspunzi și la apeluri pe speaker fără să faci flip.

Și bateria aia minusculă?

Bateria aia minusculă mă ține mai mult decât mă ținea cea de la iPhone 11. Ajung seara pe la 7 să am 40% baterie. Bine, în primele zile când învățam Android pe pâine m-am speriat un pic. Dar după ce am intrat în ritmul meu normal, durata bateriei nu a mai fost o problemă. Și este doar datorită ecranului exterior care îți oferă suficientă informație cât să te facă să nu deschizi și ecranul interior decât dacă ai nevoie.

Camera foto?

După ce folosești iPhone 11, nu este o idee bună să încerci camera de pe Motorola razr 5G. 🙂

Da, e o cameră bună, pe timp de zi poți genera niște cadre absolut geniale, dar când se lasă seara în mahala și câinii latră a pustiu, trebuie să te obișnuiești cu ideea că nu e iPhone 11.

Da, e mișto că poți să-ți faci selfie cu camera aia bună pentru că ai preview pe ecranul ce mic, doar că eu nu-mi fac selfie-uri. 🙂

Dar da, e mișto că atunci când faci poze altora cu telefonul în poziția deschis, pe ecranul extern se afișează niște emoticoane zâmbărețe care generează zâmbete la rândul lor. Chiar funcționează. Pozele cu copiii ies mult mai mișto pentru că au un zâmbet sincer pe față, nu unul de fotografie de grup.

Și cum ai făcut să te obișnuiești Android tu care ești cu iOS?

Răspunsul este simplu: iOS 14. Serios. L-au făcut atât de mult să semene cu Android încât, după ce l-am utilizat încă din fază de beta, trecerea la Android mi s-a părut incredibil de simplă. Widget-uri și apelurile telefonice sub formă de notificare sunt acum la Apple exact așa cum sunt și la Google. Știu că Apple targetează în acest moment utilizatorii Android, dar la mine efectul a fost exact invers, mi-a făcut trecerea foarte ușoară.

Căștile Apple Airpods Pro funcționează chiar mai bine pe Motorola, se conectează instant, fără problemele pe care le aveam pe iPhone din când în când. Funcționează exact la fel, mai puțin treaba aia să pună pauză la media când le scoți din urechi. Dar, desigur, muzica se oprește când le bagi în cutie pentru că se deconectează. Deci nu e chiar atât de deranjant.

Ce mă deranjează în acest moment este că nu pot să transmit soției pozele prin airdrop așa cum eram obișnuiți. Dar voi găsi o soluție. Nu-mi place să folosesc whatsapp sau FB messenger pentru că le reduce din calitate.

Am avut probleme cu Google Pay pentru că nu este disponibil în România și pentru că eram obișnuit cu Apple Pay unde ai toate cardurile într-un singur loc. Se pare că pe Android fiecare aplicație bancară are dreptul să salveze carduri și să execute plăți contactless, spre deosebire de iPhone unde nu. Deci soluția este să folosești aplicațiile puse la dispoziție de băncile la care ai conturi. Eu, pentru că am cont la o bancă mai puțin orientată în această direcție de plăți cu telefonul (inclusiv revolut), a trebuit să-mi instalez google pay cu ajutorul unui apk (de pe un site dubios 🙂 ) și totul funcționează brici acum. Fac plăți cu telefonul împăturit direct. Pun doar degetul pe senzor și-l dau POS-ului pe la nas.

Am mai avut o problemă cu faptul că am la i3s-ul meu Apple Car Play care, desigur, nu merge cu Android. Am rezolvat problema instalând un iphone mai vechi în torpedou pe care am waze-ul, audiobooks și muzica și care se conectează automat la sistemul mașinii.

În rest tot o colecție de aplicații și tot niște iconițe înșiruite avem pe ecran. E doar o chestiune de obișnuință și de a nu renunța după primele două hopuri la nivel de interacțiune.

Concluzia? Îl recomanzi?

Da, îl recomand pentru stilul lui interesant. De performant este performant, de împiedicat nu se împiedică, ecranul ăla mic face toți banii și este un telefon la un cu totul alt nivel. Nu mai cari în buzunar acel ecran dreptunghiular pe care-l vinde orice firmă producătoare de astfel de gadget-uri, cari un produs elegant care iese în evidență, care cumva te ține și la distanță de tentațiile social media de care suntem înconjurați.

Poze n-am făcut pentru că e plin internetul. Doar asta cu Hillside Drive pe ecranul exterior pentru că mi se pare mișto ideea. 🙂

Se găsește de cumpărat la Vodafone aici și la Altex aici. E un gadget scump dar care mi-a schimbat stilul de a interacționa cu un device mobil. În bine, zic eu. 🙂