Da, era să o comit. Nu se întâmpla mare lucru, copilul avea viteză mai mare decât a mea, dar cu toate astea putea să fie neplăcut. Din fericire am frânat la timp. Tatăl lui a reacționat supărat și era să-mi arunce ghiozdanul în parbriz de nervi. O reacție normală și firească de altfel. Era copilul lui și dreptul lui de a traversa pe acolo.

Șocat de ceea ce era să fac, am ajuns acasă și m-am uitat pe filmare să văd ce naibii s-a-ntâmplat și să învăț ceva din asta. Ce găsesc pe filmare? Cu câteva secunde înainte să ajung eu la locul incidentului, o mașină parchează fix pe trecerea de pietoni urcată ușor pe bordură. Din mașină coboară fix tatăl de mai sus și copilul cu pricina care apare în fața mea pe trecerea de pietoni pe după mașina parcată inteligent de ta-su. Ta-su care acum era supărat că eu era să comit o ilegalitate și să nu le acord prioritate. Brusc se transformase din șofer în pieton cu drepturi. O secundă nu i-a trecut prin cap că modul în care a parcat el mașina era să ducă la rănirea copilului lui…

Revenind, ieri, în dreptul școlii, la aceeași trecere de pietoni, un polițist făcea ordine. Nu lăsa pe nimeni să parcheze/oprească în dreptul trecerii pe unde traversau copiii. Nu vă puteți imagina cu câtă ură îl apostrofau mămicile isterice, cu câtă grație îl ignorau tăticii din seria „băi țărane” și ce claxoane își lua. Cu toate astea, mare parte dintre părinții grăbiți se deplasau 10-20 de metri mai încolo unde puteau să oprească fără să încurce pe nimeni. Brusc m-am înveselit și când am trecut prin dreptul lui am dat geamul jos și i-am spus: „Îmi place ce faceți!”. S-a uitat la mine puțin nedumerit, fața i s-a înseninat, mi-a mulțumit printr-o mișcare bruscă a capului și și-a continuat munca de educare cu forța a adulților care dețin adevărul absolut și știu ei mai bine.

Sunt convins că i-am făcut o bucurie. Sunt convins că i-am dat un impuls și a ajuns acasă măcar un pic mulțumit că munca lui a fost apreciată de cineva. Mă gândesc acum la munca lor, la faptul că mare parte dintre cei care-și fac treaba nu sunt apreciați suficient. La faptul că sunt târâți de diverși mârlani în diverse coloane oficiale în drum spre frizer. La cum a murit motociclistul în coloana lu’ domn general. La faptul că nimeni nu îi mai respectă deloc, niciun pic, nicio fărâmă… nimic.

Mă gândesc să facem o treabă mișto. Mă gândesc să pornim o campanie… nu o campanie că nu sună bine… un val de atitudine sub numele „Mulțumește-i unui polițist”. Și nu e mare lucru. Când vedeți un polițist care vă unge la suflet cu ce face el, când îi vedeți că îi întorc din drum pe mârlanii care depășesc coloana, când vedeți că îi amendează pe cei care întorc pe linie continuă sau nu respectă benzile în intersecții sau orice altceva care ar duce la eliminarea șmecheriei în trafic, deschideți geamul și mulțumiți-le. Spuneți-le că apreciați munca lor și că v-au făcut dimineața mai frumoasă. Haideți să-i recompensăm măcar cu atitudinea noastră dacă altfel nu avem cum. Eu am făcut primul pas ieri. N-a fost greu. A fost chiar mișto! 🙂

politist.jpg



Ce mai cauta lumea pe google (lista generata automat):
  • dispozitiv pentru taiat centura si spart geamul in caz de accident