E o relatare a unor cărturari sau cronicari. Niște oameni de PR de pe vremea lui Ștefan cel Mare. Niște domni puși să descrie faptele de vitejie a domnitorilor. E o descriere a evenimentelor scrisă de către un angajat a lui Vlad sub amenințarea țepei.
Mă tot gândesc că suntem tentați să învățăm din istorie. Să învățăm ce? Viața noastră de zi cu zi nu are nici în clin nici în mânecă cu faptul ca Sinan Pașa și-a pierdut dinții la Călugăreni. Și oricum acest lucru nu ne dezvăluie decât aspectul estetic a unui conducător de oști și faptul că nu mai putea să ronțăie hălcile de carne.
De exemplu, dacii n-au avut tată echipă de PR competentă. Mare lucru n-au lăsat scris. Știm doar că poporul român s-a născut prin contopirea soldaților romani cu fetele tinere și neprihănite dace. În schimb, în țările din jurul nostru găsim relatări ample a actelor de cotropire, pardon, de vitejie. Dacă exista o perioadă din istorie neacoperită, s-au găsit niște cărturari să umple golurile cu povești moștenite din generație în generație și filtrate de nenumărate minți.
Și până la urmă ce să învățăm? Că cele mai importante evenimente sunt bătăliile și cotropirea popoarelor. Adică ca și în ziua de azi, un fel de știrile de la ora cinci. Un popor se hotăra că are nevoie de mai multe resurse, de mai mult spațiu și de ceva robi pentru a trăi pe picior mare. Păi cam asta se-ntâmplă și acum. Marile puteri se joacă cu pușcoacele în Orientul Mijlocoiu pentru ceva petrol pentru mașinile cu motoare de peste 5l. Unii se bat religios pe diferite spații. Iar robii îi regăsim în ziua de azi sub formă de angajați full time la corporații (resurse cum sunt definiți de standardele de business).
Nimic nu s-a schimbat. Doar tehnologic am evoluat. Acum nu mai avem cărturari și fiecare președinte își scoate o carte cu propria viziune.
Am fost foarte aproape să avem o istorie reală pentru copii noștri dar s-a rezolvat și asta. Au oprit și wikileaks. 🙂
Ca să concluzionez. Ce rost are să învățăm istorie dacă de fapt sunt niște povești filtrate de un cărturar priceput și scrise sub amenițarea sabiei? De unde știm noi că ceea ce a rămas este și real? De unde știm noi că Neașlovul a fost o strategie sau a fost pur și simplu baftă chioară? Adică chiar așa de papagali erau oștenii turci? 🙂 Un exemplu simplu este istoria Ungariei vis a vis de istorie României. Ungaria a avut un departament de PR mai bun, atâta tot. 🙂
A! Era bună și istoria la ceva. Era materie de admitere la Facultatea de Drept. Trebuia să-i departajezi într-un fel pe viitorii avocați. Legătura cu avocatura? Nu prea există. Ai niște legi în care trebuie să încadrezi niște situații. Unde nu se încadrează aplici niște principii de drept și gata. 🙂
nu cred ca ai dreptate chiar peste tot…
de exemplu, invatam istorie ca sa nu fim prosti de doua sau mai multe ori la fel. La noi nu se aplica, dar uite ca nici la nemti nu s-a aplicat (vezi wwi si wwii)
altceva – ce stim noi de la cronicarii nostri poate fi adevarat, chiar daca pare ciudat ca i-am „batut” pe turci care erau ce erau. Adevarul pe care nu l-am invatat la scoala e ca nu prea i-a interesat sa ne cucereasca… eram prea neimportanti.
ungaria a avut pr mai bun pentru ca, sa fim realisti, pe vremea cand ei aveau un regat bine infipt noi inca mai locuiam prin paduri si nu aveam nici macar stat centralizat. Asa ca e normal ca istoria lor sa fie mai bogata. Pana la urma, istoria o scriu cei care inving. D-aia ei nu prea mai au istorie din 1918 incoace. S-a mutat la noi
cat despre daci, asta chiar e o enigma. nu exista nimic scris in limba daca si nimic care a ramas din ei dupa scurta si partiala cucerire romana.
Am un prieten care mi-a povestit o alta teorie a conspiratiei – cica singurul popor migrator despre care nu se stie mai nimic (cine era, de unde venea exact) este poporul got. Umbla zvonul ca gotii au plecat chiar din zona Marii Negre si ca de fapt erau daci… dornici de razbunare 🙂 dar asta e alta poveste.
in general istoria e o mare carte de aventuri… daca e scrisa bine, poti citi din ea cu placere. Daca e scrisa prost, la cos inca de la vol 1 (manualul de clasa a IV-a)
anyway, intr-un fel ma bucur ca nu mai vine nimeni sa ne fure aurul domniei. ni-l putem fura noi.
„in general istoria e o mare carte de aventuri… daca e scrisa bine, poti citi din ea cu placere. ” . . .de acord 😀
Sa o luam pe bucăţele:
1. Ungaria şi istoria ei cu echipa de PR mai bună : Am fost ciuma bătăilor în luptele cu Imperiul Otoman, dar nu am ajuns paşalâc precum ei în secolul XVI şi s-au trezit la viaţă abia prin alianţa din 1867 cu un alt popor mic şi anume cel austriac. Printre singurele victorii administrate de ai noştri se numără şi cea din 1330 dată unui rege maghiar foarte îngâmfat – Carol Robert de Anjou. Armata română a ajuns de două ori la Budapesta – 1919 şi 1945 pe când a lor nici la 300 de km de capitala noastră cea mlăştinoasă.
2. Istoria este orice altceva decât doar „poveşti scrise de un cărturar priceput sub ameninţarea sabiei”. Pe baza trecutului se poate face previziuni legate de viitor, se poate învăţa spre a evita poveşti teribile precum holocaustul sau al Doilea Război Mondial, studii de diverite feluri de la sociologie până la alimentaţie :):
3. Sunt de acord că istoria voievozilor din ţările române este de 2 lei, dar la ce gloată de boieri conduceau nu cred că se putea mai bine de atât. Multă volatilitate a caracterizat omul politic dintre Dunăre, Marea Neagră şi Carpaţi. Altfel nu supravieţui sub atâtea ocupaţii.