Ea: Orezul ăsta expandat din dulap e expirat de 6 luni! Îl arunc!
Eu: Știu și eu ce să zic. Ăștia folosesc polistiren la izolare în construcții și rezistă zeci de ani…
Starea box-urilor pentru colete în plină pandemie
emag easybox
– scanezi codul fără să atingi
– se deschide ușița
– ridici coletul și închizi ușa cu cotul
fancourier ebox
– dai cu degetul pe ecran să iasă din screensaver
– selectezi cu degetul opțiunea „ridicare colet”
– selectezi cu degetul „scanează cod”
– scanezi codul fără să atingi
– introduci prenumele și numele cu degetul pe tastatura virtuală de pe ecran
– semnezi cu degetul plimbând degetul pe tot ecranul
– apeși cu degetul pe ok
– se deschide ușița
– ridici coletul și închizi ușa cu degetul că oricum nu mai contează…
Știți voi de ce cântă cocoșul la răsăritul soarelui?
Aparent, nu pentru a anunța o nouă zi și a da trezirea gospodarilor. Cică este o treabă teritorială. Cocoșul, în fiecare dimineață se urcă pe cel mai înalt loc unde poate ajunge și anunță prin cântecul lui suav că acea curte ii aparține dimpreună cu găinile care își desfășoară viața acolo.
Și da, e atât de nesigur pe bărbăția lui încât simte nevoia să facă asta în fiecare dimineață timp de o oră până este clar pentru toată lumea că ce e acolo îi aparține.
Așa că data viitoare când veți auzi „cucurigu”, veți ști că înseamnă de fapt „stați departe de puicuțele mele că vă sparg!”.
PS da, asta făceam dimineața la 6 când cocoșul vecinei își manifesta nesiguranța: căutam pe internet să înțeleg de ce nu a dispărut acest obicei din ADN-UL cocoșilor odată cu apariția ceasului deșteptător.
Dupa ce toată vara :
– am purtat nască
– nu m-am văzut cu prietenii
– nu am fost în concediu
– ne-am ferit de zonele aglomerate
– am stat acasă izolații
– am dezinfectat tot ce intra în casa
– am ținut cat ne-am priceput noi poarta închisă virusului mârșav
vine statul și ne deschide poarta larg și ne anunță că școlile offline trebuie deschise cu orice risc pentru că nu se poate altfel. Practic face pipi de la balcon pe tot efortul meu de a sta departe și de a contribui la oprirea răspândirii virusului și decide să-mi ofere unica posibilitate de a-mi băga pe gât virusul.
30 de copii în 30 de metri pătrați timp de 4 ore – nu ai cum să oprești virusul. Dovadă toate răcelile și virozele care ne afectează in timpul anului școlar și care se opresc în vacanță.
Sper doar ca alte state care deschid școala înaintea noastră să raporteze fenomenul ca un experiment nereușit și să ne convingă că nu suntem pregătiți să oferim distanțare sociala în școlile românești.
De trei ani de când locuim cu chirie la casă, săptămână de săptămână,
am pus o bancnotă de 5 lei sub pubela de gunoi pe care o scoatem în fiecare miercuri la poartă să o golească gunoierii. Săptămână de săptămână am avut grijă să am 5 lei mărunți ca să suplimentez cumva salariile de mizerie pe care le au.
Astăzi, pentru că e pandemie și lucrăm fără cash, nu am mai avut de unde să scot o bancnotă de 5 lei. Cum credeți că mi-am găsit pubela de gunoi? Da, ați ghicit! În mijlocul străzii cât să-ncurce un pic circulația și să blocheze accesul în curte.
Da, restul pubelelor celorlalți vecini erau aliniate frumos pe trotuar, lipite de gard.
– Știi cum ai putea să fii și mai fericită în viață?
– Cum? îmi răspunde soția mea în timp ce arunca o cutie de green cola în coșul de reciclare.
– Dacă ai stâlci cutia aia de green cola înainte de a o arunca ar ocupa mai puțin spațiu și astfel ar încăpea și mai multe bucăți în coșul de reciclare și în consecință ar dura mai mult timp până să se umple și într-un final m-aș duce mai rar să-l arunc la tomberonul de reciclare și cu timpul voi fi mai fericit din acest punct de vedere și automat și tu vei fi și mai fericită atunci când eu voi fi și mai fericit.
Un domn parcat lângă mine la supermarket.
– Ați ieșit din magazin! De ce nu vă dați jos masca?
– E pentru liniștea mea.
– Adică vă e frică de mine? Credeți că-s bolnav?
– Nu! Am încredere maximă! Doar că dacă aflu cumva că la un moment dat v-ați îmbolnăvit, pot să dorm liniștit pentru că nu este din vina mea… cum spuneam, e pentru liniștea mea.
A tăcut și s-a urcat la volan ușor rușinat.
Bă! Ăla care a reușit să înghesuie într-o sârmă un sistem GPS de localizare,
o baterie care să se încarce cu sudoarea frunții omului de rând, un dispozitiv care să controleze mintea unui utilizator și un circuit care să transmită bidirecțional date la mare viteză pentru a controla totul în timp real, sârmă pe care s-o bage într-o mască banală, merită tot respectul nostru și ar trebui să-i facem o statuie în mijlocul oceanului vizibilă din spațiu cu ochiul liber!
Mario
vineri, 28 august 2020
Marius
miercuri, 26 august 2020