Dacă există covid și ai purtat mască la anu’ când o să apară vaccinul vei răsufla ușurat.
Dacă există covid și nu ai purtat mască la anu’ când o să apară vaccinul nu vei mai răsufla sau vei plânge după cei apropiați.
Fii rebel și poartă mască!
Dacă există covid și ai purtat mască la anu’ când o să apară vaccinul vei răsufla ușurat.
Dacă există covid și nu ai purtat mască la anu’ când o să apară vaccinul nu vei mai răsufla sau vei plânge după cei apropiați.
Fii rebel și poartă mască!
cu dezinfectantul din dotare pentru a desface punguțele de la supermarket!
și cum se îmbătau cu vin cărat cu oala de noapte.
Tot ei îmi povesteau cum s-au mutat pe acoperiș în timpul inundațiilor pentru că apa ajunsese la streașină.
Sau cum comuniștii ieșeau pe stradă la vânătoare de chiaburi.
Așa și eu o să le povestesc nepotilor mei toate serialele de pe Netflix din timpul pandemiei…
– toți cei aproximativ 40 de angajați, la terminarea programului, au năvălit pe poarta fabricii într-un grup compact. Niciunul nu purta mască. Presupun că și le dăduseră jos cu o secundă înainte de a păși la lumină și și le ascunseseră bine în buzunare pentru că unul nu o avea la vedere.
– toți cei aproximativ 40 de angajați s-au înghesuit la umbra unui copac înfruptându-se cu nesaț din respirația celor din jur, așteptând în liniște autocarul. Niciunul nu purta mască. Na, aer liber.
– toți cei aproximativ 40 de angajați s-au năpustit asupra autocarului în care s-au înghesuit toți pentru cursa zilnică către casă. Niciunul nu purta mască. Na, nu e transport public, e un autocar asigurat de fabrică care îi transportă la și de la instituția aflată departe de oraș.
– toți cei aproximativ 40 de angajați sunt aproape convins că nu poartă mască în interiorul instituției. Na, știm cu toții că este sufocant să stai cu botnița pe nas toată ziua.
Este suficient ca unul dintre cei aproxmativ 40 de angajați să vină virusat la birou și focarul va exploda. Și sunt convins că este o practică valabilă în multe insituții.
Da, cred că vom trăi cu acest virus printre noi încă vreo 2 ani până bagă vaccin la Mega. Altfel, responsabilitate și respect față de cei din jur… ZERO! Nu mai zic de lege, aia oricum e luată la mișto.
Pline rafturile de pliculețe care stau și acumulează praf după ce acum două luni erau vedetele Facebook-ului. Au ajuns așa ca niște influenceri loviți de criza selfie-urilor de la piscină.
– Îmi place de tine că ai tot felul de pasiuni! îi spun ușor amuzat.
– De ce râzi?
– Nu râd! Mă bucur și îmi place de tine că ai tot felul de pasiuni și un om cu pasiuni este un om interesant. Uită-te la mama ta, ea nu are nicio pasiune și s-a făcut avocat! ![]()
Desigur că m-am abonat ca să avem ce să bârfim aici! 🙂
– Rugăm colegii de la creație să compună un mesaj înduioșător despre „black lives matter”? intervine asistentul cu o voce timidă.
– Nu! Retragem un film din ăsta cu o poveste revoltătoare și anunțăm că este rasist!
– Dar, dar, dar e un film istoric și… e un film artistic și… e o poveste ce trebuie cunoscută de noile generații ca să știe prin ce a trecut lumea în care trăim…
– Genial! Bună idee! Retragem „Pe aripile vântului” și spunem că e temporar până adăugăm un avertisment cu „flm istoric” și „fapte reprobabile” și „nu reprezintă opinia rețelei noastre de distributie „!
– Păi nu am putea face asta în liniște? În maxim două zile putem insera mesajul la începutul oricărui film de acest gen, imediat după mesajul cu audiența.
– Ești nebun? Crezi că va vorbi cineva în presă despre asta? Nu, frate, vrem scandal și să duduie rețelele de socializare. Vrem să se revolte lumea și să se vadă peste tot în lume ca noi condamnăm rasismul! Crezi că un comunicat de presă cu „black lives matter” mai are vreun efect? Hai, bagă un delete la „Pe aripile vântului” și trimite anunțul în piață! Și mai repede!
Cobor la bucătărie, mă tratez cu miros de cafea proaspăt râșnită și pun apa la fiert. Între timp lipăitul de picioare goale pe parchet mă anunță că s-au trezit și copiii.
Îi întreb dacă vor să le pregătesc micul dejun. Cel mic mă informează cu fața lui pofticioasă că da și cel mare îmi comunică un pic așa cu lehamite adormită faptul că lui nu-i e foame.
Trei minute mai târziu mă prezint cu cele două triunghiuri de pâine rumenită cu cașcaval ușor topit și cu o ceașcă de cafea pentru mine care stă să fie consumată în liniște.
Mulțumit de cele realizate mă așez la masă și mă predau aromei care mă atrăgea în capcana ei. Dau să duc cana la gură și când creierul meu anticipa lovitura de plăcere ce avea să vină se aude din fundal vocea celui mare: „Poți să-mi faci și mie de mâncare, te rog? Că-mi e foame!”
Olivian Breda
sâmbătă, 11 iulie 2020