Așa-mi vine să le zic. Știu, sunt mai bătrân, sunt tipicar și am niște fixații. Ce nu înțelege lumea este că la acele fixații am ajuns după ce am încercat orice altceva. După ce m-am dat cu capul de toți pereții. Pe scurt poartă numele de experiență. 🙂
Am ajuns la concluzia că viața este prea scurtă pentru a încercă să convingi pe cineva că ceea ce i se pare lui că este cea mai tare idee de a-și continua viața se bazează doar pe entuziasm și nimic mai mult. Că trebuie cumva să fii realist și rece când iei o decizie radicală în viața ta. Că trebuie să privești din exterior.
Așa că dragul meu/draga mea, vezi tu peretele ăla de acolo? Du-te și dă-te cu capul de el. Acumulează și tu experiență. Și când o să te doară și n-o să mai știi să treci mai departe, voi fi tot aici într-un colț să te ajut. 🙂 N-o să încerc să-ți scot fixația din cap… pentru că da, ideea aia a ta minunată este o fixație. 🙂
Așa că… ia calul meu și du-te!
Elefantii morti? :p
Exact! Se vede ca avem aceeasi scola. Bernie parca, nu? 🙂
odata, einstein a zis asa:
toata lumea stie ca un anume lucru e imposibil, pana cand vine un habarnist care nu stie treaba asta si il realizaeaza. chestia asta se numeste progres, iar individul ala geniu.
citatul este inexact.
morala e: macar lasa-i sa se dea cu capul de perete fara sa-i avertizezi. in primu’ rand le tai elanul. in al doliea rand, nu stii ce cap tare au si cat de subtire e peretele. poate unu’ trece totusi prin zid, iar in partea cealalta gasesti si tu ceva interesant