Imediat după prăbușirea turnurilor gemene am avut ocazia să călătoresc în SUA. Nu vă pot descrie teroarea prin care am trecut. Am avut și ghinionul să schimb multe avioane până-n Seatle. Fiecare față întunecată, fiecare urmă de trăsătură arabă pe fața unui pasager mă făceau să mă gândesc la un posibil terorist care ar vrea să deturneze avionul și să-l parcheze într-o clădire. A fost cea mai urâtă călătorie din viața mea.

Al doilea moment îngrozitor a fost când am ajuns la Londra imediat după bombele din autobuze. În fiecare simbol londonez roșu și cu două etaje pe care-l vedeam pe stradă vedeam un o posibilă explozie.

Al treilea moment a fost când s-a trezit un nebun în țara cu rata cea mai mică a criminalității: Norvegia. S-a trezit să pună o bombă foarte aproape de hotelul nostru din Oslo. Atât de aproape încât hotelul respectiv avea geamurile sparte de la suflul exploziei. Și într-o zonă unde oricum ne-am fi plimbat pe jos. Da, e vorba de băiatul ăla care a fost condamnat la 21 de ani de pușcărie într-un apartament de trei camere cu computer și sală de fitness proprie. Bafta noastră a fost că nu am găsit bilete de avion decât pentru a face traseul începând din nordul Norvegie cu finalizare în Oslo. Dacă mergeam acolo conform planurilor inițiale, eram chiar în raza de acțiune a bombei respective.

Recunosc că nu prea-mi place în ce lume trăim. Bafta noastră este că România nu este o țară atât de importantă pentru grupările teroriste.