Pentru că am avut o poftă. O poftă nestăvilită de niște pâine feliată cu cașcaval preparată la cuptor sau de o pizza Diavola cu multă mozzarella. Pofta aia e satisfăcută în câteva minute. Este un deliciu pe care îl savurez o dată pe lună chiar dacă știu și sunt conștient de faptul că a doua zi voi fi irascibil și mă voi aprinde din orice. De ce? Pentru că am intoleranță la lactoză și asta se traduce printr-o zi de coșmar pentru cei din jurul meu. Am o stare generală de rău combinată cu greață și balonare. Ziua devine un mic dezastru dacă lucrurile din jurul meu nu se-ntâmplă conform așteptărilor mele. 🙂

Da, intoleranța la lactoză poate face diferența între o zi bună și una apropiată de dezastru. Trăiesc cu treaba asta de câțiva ani buni și cu toate astea nu îmi pot stăvili pofta de produse care conțin lapte. Mai scap la o ciorbă inundată cu smântână, mai mănânc o gogoașă umplută cu brânză și îmi mai fac din când în când de cap cu niște brânză cu roșii sau cartofi prăjiți ascunși de un strat gros de brânză presărată.

Și lactoză găsești în orice. În pâine, în ciocolată, în napolitane și în orice îți trece prin cap mai că e mai gustos pe lumea asta. Nu e o viață ușoară mai ales că produsele alimentare care se găsesc la noi pe piață, în restaurante sau la firmele de livrare mâncare la domiciliu, se bazează mai mult pe tradiție și pe poftele dominante ale populației. Mie personal îmi vine destul de greu să găsesc ceva gustos care să nu conțină nici lactoză și nici gluten.

Un nutriționist îmi spunea cândva că intoleranța la lactoză este ceva obișnuit la maturitate și că în general cam toți o avem. Doar că la unii se manifestă mai violent și la alții mai spre deloc. Și explicația este destul de simplă: lactoza se descompune în primul strat al stomacului care, pe măsură ce înaintăm în viață, se tocește.

Cum mi-am dat seama că am intoleranță? Am făcut un test foarte simplu. Am renunțat pentru câteva zile la produsele care conțineau lapte. Și ăla a fost declicul. Viața mea a revenit la normal și mă simțeam ca un nou născut. Fără să-mi dau seama trăiam într-o stare permanentă de rău cu care mă obișnuisem. Acum privesc lumea cu alți ochi. Desigur, până la următoarea poftă pe care n-o pot stăvili. 🙂

Da, am văzut că și fratele Cetin se lovește de aceeași problemă.

shutterstock_366877721.jpg

Poză de pe Shutterstock de aici.