„If you wanna ride ride the white horse”, asta-mi vine în minte când mă concentrez pe ID.5. E la fel ca melodia: un ritm constant, fără alte aventuri artistice. Un cal de cursă lungă care știe să meargă din han în han fără să se oprească, într-un ritm constant și care refuză să bage galop din ăla nebun.
Este mașina electrică cu care mi-aș duce familia pe plaiuri îndepărate în vacanțe de vis.
Deci ți-ai găasit mașina de familie?
N-am zis asta. Am zis că m-aș aventura spre lumi îndepărtate în vacanțe de vis cu această mașină, dar cumva nu-i pe placul meu. Am o problemă cu capul și cu pasiunea pentru accelerația alimentată de un lung șir de electroni care stau îngehsuiți în baterie pregătiți și încălziți să bage câmp magnetic din ăla bun care să învârtă diverse subansamble.
Accelerația pe această configurație, în depășiri, nu este una care să mă ducă pe noi culmi de fericire pentru un foarte scurt timp. Mă duce mai mult pe niște culmi de „hai, fata mea, mai repede că se termină dunga aia înteruptă și vine zona aia în care nu e bine să vizităm contrasensul” și pentru o perioadă mai lungă decât mi-aș fi dorit. Eu am o teorie, ca să nu-i zic o idee fixă că sună urât și cică nu e bine să vorbim urât despre noi înșine, am o teorie moștenită de la Subaru Impreza STI cum că în România sunt puține locuri în care poți să depășești legal, pe porțiuni relativ scurte și ai nevoie de un acel șut în fund la viteză mare, șut în fund care să te întoarcă cât mai repede pe sensul tău de mers. E un pitic mic și enervant care îmi dă târcoare de câte ori mă gândesc la o mașină nouă.
Zice dl. Mitrea, acest wikipedia al mașinilor electrice, zice că în varianta GTX ar fi mai fâșneață mașina și aș aprecia mai mult șuturile în fund la viteze de depășire. Vom studia această temă și dacă va fi cazul voi reveni în acest sens cu informații proaspete și pline de savoare artistică.
Dar, în rest, mașină de familie cât cuprinde. Încăpătoare, mare deși nu pare datorită spatelui „plonjat” ca să-l citez pe maestrul Meșter, un „coupe cu patru uși”, din nou, vorbe de duh din live-ul maestrului glorificat două virgule mai în spate.
Deci pare că ți-a plăcut
Da, pe post cal de cursă lungă mi-a plăcut. E o mașină utilă, o electrică cu care nu-ți e frică să bagi kilometri la bord. Ba chiar, în combinație cu experiența de încărcare la Târgu Mureș care a fost normală, fără aventuri, fără povești horror (spre deosebire de aventurile de noapte din Brașov), aș zice că nu ar fi o opțiune chiar greșită pentru o mașină de familie. Arată cool de afară, interesantă în interior și spațiu să te lăfăi în toate direcțiile.
Ce nu mi-a plăcut sunt toate sistemele de touch care-ți distrag atenția de la condus. Vrei să deschizi geamurile din spate? Dai cu touch-ul pe undeva pe portiera pentru a selecta geamurile din spate, după care dai de buton să se deschidă. Vrei să schimbi modul de condus, poate vrei să o pui pe sport într-o depășire (deși nu am constatat o îmbunătățire semnificativă), dai cu touch-ul pe „buton” după care te plimbi pe ecran. Touch, touch, touch… am nevoie de butoane pe care să le găsesc cu „mintea” degetelor sau cum ar zice intelectualii cu memoria musculară. Deși, în popor se zice că „mușchii mei n-are minte”, parcă totuși niște reflexe acolo mici și pitice tot se formează undeva într-o zonă pierdută a creierului, zonă ce trage de sforile mușchilor și ajută șoferii să-și pipăie controalele mașinii din dotare.
Și consumul? Cum e consumul?
Băi, tată, când am ajuns la Târgu Mureș cu baterie 54% și autonomie de încă 245 KM, adică mai mult decât are BMW i3s-ul meu când are electronii îndesați până în buza bateriei, cumva am realizat că this is the car cu autonomia de care ai nevoie. Am scos real în astea două zile 17,6 kWh/100 km (ceea ce e extraordinar) fără să reduc presiunea obișnuită pe care talpa mea o aplică în viața mea cotidiană acelei manetuțe acționată de picior, pedală cum îi zice în mod popular.
Din punctul ăsta de vedere un sincer „pălărie pe jos” cum ar zice partenerii noștri din nato mai consumatori de brânză decât restul lumii.
Ce urmează?
Urmează o zi complicată. Urmează o zi în care vom parcurge cel mai complicat drum de la Târgu Mureș la Cluj… prin Sibiu! Un test de rezistență pentru noi cei care vom mâna aceste minunății electrice pe un drum relativ lung ce cuprinde și un pic de autostradă. It will be fun mai ales că la prânz vom face și un mic schimb de mașini între noi unde poți, în funcție de cât de mult îți iubești colegii de drum, să le lași o mașină mai mult sau mai puțin încărcată pe criterii simple de cât de mult ți-a plăcut de ei sau poate nu în astea două zile de aventură. 🙂 Va fi un test de echipă dincolo de un test de număr de electroni transformați în câmp magnetic.
Noi vom avea pe cap și în grijă couă mașini din flotă: AUDI Q4 SPORTBACK e-tron 5 0 QUATTRO și BMW i4 M50 GRAN COUPÉ.
Apropos de aventura asta, au zis Euronews de noi… cred că de bine.
Și cum de se-ntâmplă toate astea?
Se-ntâmplă pentru că oameni din companiile de mai jos au crezut în proiect, viitor și cel mai important în noi și puterea noastră de prelucrare a informației.
este un proiect susținut de
Green Partner
Mobilizat de
Pus pe șosea de
Încărcat de
Tehnologizat de
Partener media
Adaugă comentariu