Am ajuns la un nou nivel. Dacă stai în mașină ești abordat să-ți muți mașina pentru că diverse drepturi închipuite…

Acum ceva vreme, staționam pe un loc de parcare marcat, sub un semn de parcare din ăla frumos și apare un domn într-un Smart Brabus. Domn într-un Smart Brabus care a început să-mi explice cum că el stă în casa aia și să-mi mut mașina. Că el a cumpărat acolo și locul de parcare din fața casei i se cuvine lui. Ca o paranteză, el avea loc de parcare în curte dar o mămică venită și ea la școală să-și ridice copilul lăsase mașina în poarta lui. Nu, omul nu avea o problemă cu mașina aia pentru că nu avea pe cine să certe. Omul avea o problemă cu mine și voia să-mi mut mașina ca să parcheze el că e dreptul lui. Și nu, nu era loc plătit la primărie, era loc de parcare public marcat ca atare.

Săptămâna trecută staționam din nou pe un loc de parcare legal în fața unui bloc nou și îmi așteptam copilul să iasă de la o activitate. Zeci de mașini parcate pe strada aia dar doar eu în mașină. Vine o dubă de la Kika cu un domn care îmi explică că trebuie să îmi mut mașina pentru că el a cumpărat apartament în blocul ăla și are mai multe drepturi decât mine. Și m-a luat pe sus cum că el nu e șofer de rând chiar dacă-l văd conducând duba aia să nu mă uit la el așa. Eu nemaniestându-mă în niciun fel în acest sens, doar încercam să înțeleg ce vrea de la mine. Nu, nu m-a rugat să-l ajut să-i fac loc ca să parcheze pentru că are de cărat lucruri, mi-a zis să mă mut că-i dreptul lui… Fraier am fost că am mutat mașina. Practic m-a găsit de papagal și cu celelalte mașini din fața blocului nu avea ce să facă pentru că nu avea pe cine să certe.

Astăzi o domnișoară îmi făcea semne să-mi mut mașina din fața școlii. Loc de parcare legal, nu din ăla cu „debarcare elevi”. Ca să evit traficul și să mai salvez niște nervi, plec cu copilul mai devreme către școală și stau 10 minute cu copilul în mașină până se face ora de intrat (cu 15-20 minute înainte de a începe prima oră când încă oricum nu e nebunia de mașini din fața intrării). Plec din timp din fața școlii ca să eliberez locurile pentru alți părinți care întârzie. Eh, cu toate astea, domnișoara de azi dimineață gesticula la mine să-mi mut mașina pentru că nu știu ce. Erau locuri de parcare din belșug pe stradă dar ea își dorea locul meu de parcare care era în dreptul școlii chiar pe colț (nu în față). Din nou, eram singurul cu care putea discuta pentru că mă aflam în mașină. Am ales să o ignor, am așteptat să se facă ora și am dus copilul în școală bucurându-ne de ritualul de dimineață. Când m-am întors la mașină domnișoara parcase pe alt loc de parcare 3 metri (literalmente 3 metri) mai încolo, dar când m-a văzut că plec a pornit din nou motorul și s-a mutat în locul meu claxonându-mă nervoasă…

Ca o paranteză, și eu locuiesc vis a vis de o școală și deși am semnul de mai jos pe poartă, sunt părinți care-mi blochează accesul în curte chiar și 30 de minute pentru că aveau ceva de rezolvat cu doamna învățătoare. La întrebarea dacă timpul lor e mai important decât timpul meu îmi răspund că „ce vreți acuma! mi-am cerut scuze deja!”… problem solved!

Revenind, am trecut de la nivelul afișat numărul în geam la convins alți cetățeni că drepturile lor sunt mai drepte decât drepturile noastre… Găsești un fraier care stă în mașină și îl cerți. Simplu!

PS Da, folosesc și mijloacele de transport în comun atunci când este posibil și timpul îmi permite. Pentru anumite drumuri am ajuns chiar să apreciez maxim. Am abonament STB și abuzez de el cât pot, dar există anumite drumuri care nu sunt compatibile cu tranportul în comun și timpul meu și atunci folosesc mașina. Nu acesta este subiectul acestui articol.