E cea mai sigură țară. A, ba nu! Era cea mai sigură țară. S-a trezit un blond să facă un pic de ordine în viața politică și a eliminat o mare parte din tineretul laburist. A crescut un pic media de vârstă. Nu m-am gândit până acum să-mi aleg hotelul în funcție de politica de imigranți și de sediul central al partidului de la putere. Hotelul în care am stat era foarte aproape de guvern și în clădirea cu sediul laburiștilor. Not good.

Norvegia mi-a dat senzația de stat american. Toată lumea avea steagul pe casă și era o acalmie totală. Asta până am ajuns la Oslo unde centrul arăta ca un downtown american. Era plin de homleși și operat de imigranți. Mi-a fost un pic frică la 8 seara pe străzi. Asta cu imigranții are și o parte bună. Serviciile sunt net superioare față de restul țării. Imigranții știu ce înseamnă client și că viața lor liniștită depinde de ei. Nivelul de trai ridicat al norvegienilor se traduce printr-un tratament așa mai în sictir a turiștilor. Este singura țară din lume unde la micul dejun mi s-a transmis că închid în cinci minute. Adică am cam fost dați afară. În schimb la hotelul din Oslo la 20 de minute de la închidere încă mai alimentau bufetul cu mâncare. Pe de o parte cam au dreptate. A doua oară nu te mai duci în Norvegia că nu prea ai de ce. E o țară care trebuie vizitată o singură dată și ei știu asta. Până și hoașca care ne lua taxa de tunel ne era net superioară. Câte persoane sunteți? Patru. Eu văd doar trei. Eu mă mai uit o dată și zic: eu văd patru. Fără șofer? A! Fără șofer sunt trei. Ea încheie cu privire de genul „mno, vezi mă prostovane… „.

Ziceam că a doua oară nu te mai duci în Norvegia. Păi nu prea ai de ce. Ai câteva peisaje mirifice de care te bucuri câteva ore în total și cam atât. Cascade peste tot și un fel de scurgeri de apă pe absolut orice munte din zonă. În a treia zi cauți cu disperare să cumperi un pachet de cărți de joc. Cauți să scapi de ploaia, ceața și norii deprimanți de afară. Ai face orice numai să nu te mai uiți pe geam și să poți să ignori mirosul pregnant de mâncare de pește.

În total pentru o vizionare completă, trebuie să parcurgi cam 1500 de km… la 80 km/h maxim în afara localității! Este cel mai obositor lucru! Condusul prin Norvegia este ca un concert de muzică clasică. La început ți se pare ca are un ritm și chiar că ai prins un fir melodic iar după zece minute devine plictisitor și abia aștepți să se termine. Este plin de rulote care ocupă o bandă jumate de care trebuie să te ferești și pe care nu le poți depăși. Singurul avantaj pe care-l văd eu la aceste case pe roți este că nu mai trebuie să faci bagajul dimineața și poți să pornești la drum în pijama.

De reținut din obiceiurile locale: