1. În primul rând apare nevoia stringentă a unor blugi cu buzunar mai mare. Și așa eram mofturos în materie de pantaloni, acum am un criteriu în plus de care să mă plâng. 🙂
  2. Apare brusc frica de îndoire. A apărut deja o nouă boală: bending syndrome. În combinația cu buzunare mici și strâmte, boala se agravează. Din fericire, umblă vorba-n târg cum că Apple îți îndoaie din fabrică iPhone-ul pentru a nu mai sta stresat. Este o opțiune care se achiziționează separat la checkout și costă doar 100 USD. 🙂
  3. Butonul de power s-a mutat de sus în lateral. Astfel te simți ca pe telefoanele cu Android și viața este mult mai simplă acum.
  4. Ecranul se rotește în absolut toate direcțiile chiar și în menu (home) ca la iPad. E mișto mai ales când apeși pe difuzor și nu merge butonul de home.
  5. Senzația este de iPad mini ceea ce e o veste bună pentru că o să renunț la iPad mini. 🙂
  6. Bateria pare că ține mai mult, mult mai mult. Îl frec (instalari, configurari și net) de vreo 3 ore și am consumat doar 10%. Au apelat la cea mai simplă soluție în domeniu: au pus o baterie mai mare. 🙂
  7. Camera foto/video este absolut bestială. Stabilizarea optică face toți banii și slowmotion-ul la 240 FPS (720p) te scoate din minți.
  8. Poate fi folosit cu o singură mână doar dacă ai curaj să-l sprijini pe degete, nu pe podul palmei cum ai face cu un telefon obișnuit.

Da, m-am bucurat că am redescoperit lightning connector care-mi permite să conectez cablul în orice poziție. M-am bucurat că aplicația de Facebook nu mai funcționează ca o aplicație de PC de acum 10 ani. M-am bucurat că m-am reîntâlnit cu smoothness-ul iphone-ului.

Da, am anunțat acum ceva vreme că am renunțat la iPhone. M-am bucurat atunci enorm pentru că reușeam să mă descurc cu Nokia 1020 destul de bine și că aveam cea mai mișto cameră de telefon din lume. Și în continuare apreciez maxim camera respectivă de 41 MP. O să-l țin în continuare pe post de cameră foto.

Dar, din păcate, o utilizare intensă a reușit să mă mai domolească în entuziasmul meu. M-am săturat de aplicația de Facebook care este extrem de proastă în comparație și cu versiunea web de exemplu, m-am săturat ca Audible să nu țină minte unde am rămas cu audiobook, m-am săturat ca din când în când telefonul să nu înregistreze video decât după restart, m-am săturat să pierd chestiuni mișto din viața mea pentru că aplicația de cameră este foarte lentă și m-am săturat să tot caut replacement-uri la aplicațiile clasice de pe Android sau iPhone.

Gândiți-vă că aveam un drum de 20 de minute în care voiam să ascult un audiobook. Porneam aplicația căreia nu-i mai funcționa sunetul, rebootam 5 minute după care încercam să-mi dau seama unde rămăsesem cu ascultatul pentru că aplicația „uitase”. Practic, cam după 7-8 minute din cele 20 mă apucam să ascult audiobook-ul.

Nu zic că e vina Microsoft. Aplicațiile sunt puține și extrem de proaste față de versiunile de iPhone. Nu știu dacă este de la sistemul de operare, de la producătorii aplicațiilor sau de la framework-ul pe care sunt construite. Umblă vorba-n piață printre producători de software că mai bine mergi pe jos până la Ploiești decât să dezvolți o aplicație pentru Windows Phone. Măcar faci mișcare. 🙂 Orice aplicație sau joc cool apar mai întâi pe iOS după care pe Android și dacă Microsoft îi roagă frumos, peste câțiva ani, apare și pe Windows Phone într-o versiune early beta cu funcții basic să nu zică că nu au aplicație de Windows Phone.

Până ieri mă bucuram de două lucruri mișto la Nokia 1020. În primul rând de cameră și de aplicațiile dedicate contruite de Nokia/Microsoft. Absolut bestiale. Dacă ai timp și vrei să fii creativ, acest telefon este alegerea perfectă.

Al doilea lucru a fost până ieri Here Drive+. Am găsit acolo tot ce-mi trebuie. Adrese pe care aplicații de GPS nu le-a găsit, hărți moca pentru orice țară și o interfață light și foarte ușor de utilizat. Asta până ieri când trebuia să ajung la o adresă din București și mă grăbeam și telefonul mă anunța că trebuie să fac dreapta fix în intersecție sau după ce treceam de intersecție. Astfel a reușit să mă încurce mai mult. Este foarte mișto dar trebuie să studiezi traseul înainte cu atenție ca măcar să știi ce te așteaptă.

Cam asta ar fi. Ca să vedeți totuși de ce am fost convins că Nokia este alegerea perfectă, voi reveni cu o comparație foto și video între cele două telefoane. Ce nu am înțeles eu la vremea când am trecut pe Windows Phone este că aparatul foto îl folosești în 1% din timp. În rest telefonul ăla ar trebui să fie bun și la altceva.

PS Cred cu tărie că așa ar trebui să testezi un telefon. Să-l folosești intens câteva luni. Să te bucuri și să plângi alături de el. Să-ți dorești din tot sufletul versiunea nouă a acelui telefon când apare sau să-ți dorești să te întorci la iPhone-ul tău. Am trăit pe pielea mea. Am încercat și i-am oferit toate șansele. Din păcate nu am reușit. Și înainte de a arunca cu androidele voastre în mactardul din mine, vă invit să vă abțineți până când testați intens un iPhone. Gândiți-vă că am lucrat 20 de ani pe Windows și totuși, de 4 ani am trecut pe Apple Mac și nici nu mai vreau să aud de Windows. Ceva totuși există și în lumea asta dincolo de coolness-ul promovat de Apple și blamat de toată lumea.

WP 20141003 14 31 41 Pro