Da, mi-am cumpărat până la urmă pentru că de foarte mulți ani mă obsedează această idee. Îmi doream un grătar care să nu expună elementele de încălzire în zona în care se scurge grăsimea din alimentele gătite.

Acum multă vreme am avut un grătar vertical adus cu mare greutate din Itlaia, grătar care arăta așa ca un prăjitor de pâine mai mare, cu un grilaj dublu în cadrul căruia se prindeau alimentele, grilaj care se introducea într-o fantă pe a cărei pereți erau elementele de încălzire. Foarte mișto, genial, fără fum și cu prăjire simultană pe ambele părți fără atingere. Din păcate s-a stricat după două utilizări și am renunțat la idee mai ales că era ceva scump pe atunci și adusul prin intermediari din Italia anula și garanția fiind foarte complicat să-l trimit înapoi.

Între timp a apărut și un model mai nou care nu prea se găsește prin România. Se găsește pe Amazon UK cu 85 de lire.

Și? Ce ți-ai cumpărat?

Revenind în timpurile noastre, am descoperit o variantă turcească cu țepușe pe care înșiri carnea și care se rotesc molcom în jurul unei rezistențe de mare putere. După ce am făcut mișto de treaba cu „5 frigărui incluse”, dintr-un impuls mi l-am cumpărat și două weekend-uri mai târziu mi-am format și o părere.

Prima impresie?

Prima impresie a fost brrrr. Când mi l-a înmânat curierul, interiorul cutiei zdăngănea de zici că primisem un pachet plin cu cioburi care se ciocneau de diverse chestiuni metalice. I-am mulțumit paranoicului din mine că l-am comandat de pe emag și pot să fac retur din două click-uri.

Pe cutie e o fotografie cu un produs care are un buton de on/off simplu și în interior găsești un produs care are un timer din ăla care se oprește singur ca ăla de bucătărie cu „ding”. Ceea ce este un lucru bun până la urmă. O surpriză plăcută.

Manualul nu deține limba română, probabil din motive istorice și Ștefan cel Mare. Deține în schimb o engleză stâlcită dar citibilă, dar din care nu am înțeles la ce folosesc cele 5 cleme incluse în pachet.

Surpriza maximă a fost că, deși toate piesele umblau libere prin incinta de sticlă și se loveau în toate direcțiile la transport, mașinăria era intactă și fără nicio urmă de zgârieturi și a pornit la prima cheie.

Și cu gătitul cum e?

Cu gătitul este puțin complicat la prima utilizare. De exemplu afli din prima, atunci când încep să ți se scurgă chestiunile de pe țepușă, că acele cleme au rolul de a opri gravitația să-ți extragă mâncarea. Trebuie după aia să potrivești niște recipiente în care se scurge individual grăsimea, să montezi țepușele în aparat și să-i dai drumul.

Rezultatul este unul mișto în schimb. Nu ai fum din ăla de grăsime scursă peste elementul de încălzire. Ai doar aromă apetisantă. Pisicile din vecini s-au adunat ciur, ca la semnal, când a început să se încingă treaba. Mirosul de frigărui marinate înebunea orice ființă cu nas din zonă.

Am făcut frigărui marinate, mici și chiar un fel de kebab rețetă proprie. Foarte mulțumit de gustul final. Producătorul arată într-o poză că poți să faci și aripioare înfipte pe țepușă și alte nebunii.

În general, dacă poți înfige un produs care nu se scurge pe țepușa aia verticală poți să-l și gătești în aparat.

Datorită faptului că țepușele alea se învârt cu viteză constantă, rezultatul este perfect uniform. Una peste alta, chiar dacă te chinui, cu un pic de antrenament poți să-ți înebunești familia cu un grătar gustos.

De ce zici că te chinui?

Păi păhărelele alea care adună grăsimea scursă trebuie să le golești. Eu folosesc un patent să le apuc de margine cât sunt încinse ca să le golesc de grăsimea încă fierbinte.

Clemele alea, după ce gătești, le extragi tot așa cu un mic patent pentru că sunt fierbinți și nu poți să le tragi afară cu cleștele clasic pentru că se țin destul de bine.

Carnea pe care o folosești trebuie să permită să fie poziționată vertical pe o țepușă. De exemplu, dacă pui mai mult de 100 g de carne tocată, aceasta se scurge dincolo de clemele alea care sunt puse în calea fericirii. Din nou, chestiune de antrenament și adaptare.

Și calitatea?

Acum, după ce am văzut cum a rezistat la transport, pare un produs din ăla de tip rusesc rezistent la obuze. Cred că o să aibă o viață lungă chiar dacă arată făcut în magazia din spatele garajului.

De exemplu, rezistența din centru care-ncinge toată treaba era montată strâmb vizibil. Și frigăruiile dintr-o parte se prăjeau mai mult și celalte mai puțin. A trebui să desfac jucăria și să îndrept ce a montat asamblorul turc care s-a grăbit să plece acasă la nevastă și nu i-a păsat de sărmanul consumator român.

rezistența strâmbă

Clemele. Oh clemele alea de prindere sunt super-nașpa. S-au coclit la prima utilizare și după două spălări la mașina de spălat vase au ruginit de-ți vine să servești și anti-tetanos la desert după frigărui. Acum să văd de unde cumpăr altele mai rezistente că pe asta-mi e frică să le mai utilizez.

așa arată după ce au fost spălate

Și da, e și o veste bună, în manualul de utilizare scrie că toate elementele demontabile din aparat se pot spăla la mașina de spălat vase.

Și încă o chestiune și gata: nu poți regla intensitatea elementului de încălzire, doar timpul. Dacă vrei să gătești ceva la „foc mic” nu se poate.

Și? Cât costă?

349 lei la emag. Se vinde și pe site-ul magazinului din marketplace dar mai scump.