razvanbb.ro

Domnul din fața mea, de la celălalt capăt al culoarului îngust, era desprins dintr-o revistă din targetul căreia nu fac parte. Dacă nu mișca ziceam că e un afiș pus acolo. Mușchi de oțel, tatuaj mare, foarte mare, pe bicepsul ce-l puteam observa din poziția mea, tuns-frezat ca-n filmele cu masculi feroce, maiou garantat XS peste un piept XXL, ușor transpirat de la soare de prânz, nu chiar un domn cu care mi-aș înfrunta privirea și gândurile.

Contrar instinctelor de supraviețuire mă reped primul pe culoar fără a afișa nici cea mai mică urmă de intenție de a mă opri. Surprins de tupeul meu și de agilitatea de care dădeam dovadă domnul din revistă fandează ușor, ca un fulg și îmi face loc să trec.

După ce am trecut de el, cuprins de un sentiment de vinovăție amestecat cu vocea părinților ce-mi povesteau în capul meu că nu am fost politicos, am întors privirea către spate și am rostit un mulțumesc dur dar agresiv ca să nu se simtă tremurul din vocea mea. La care domnul merg-la-sală-în-fiecare-zi îmi răspunde blând pe un ton melodios: ”Cu drag!”.

Și trec mai departe în gândurile mele în drum spre Mecca necazurilor sub formă de pisholog.

O oră mai târziu, cu un ușor zâmbet pe buze, îl întâlnesc iar la intrarea în metrou și de data asta îmi înclin privirea către pliantul lui pe care scria mare cu litere jucăușe și colorate-n verde:

„Necazuri mari? Soluție ușoară!”

Păi acum zici, șefu?

Mâncau pe rând pe post de pază bună în sensul că cel care nu mânca stătea cu defribilatorul pregătit să-l aducă la viață pe celălalt în caz că exagera și mânca două frunze din alea amare ca viața la câmp pe o zi ploioasă plină de noroi.

Luni de zile mai târziu, când organismul lor a început să se obișnuiască cu efectul năucitor și numărul leșinurilor s-a mai redus au zis să ducă descoperirea lor în ochii tuturor și să formeze o armată care să ducă lumii gustul amar descoperit în frunzele minune și să-l împrăștie peste orice tip de mâncare, indiferent de cultură, model sau mod de preparare. Să îngroape gustul original al mâncării în amărăciune și asta cu zâmbetul pe buze și sub egida „n-are cum să nu-ți placă! este sănătos! încearcă până vei reuși!”

Și așa am ajuns, în secolul nostru, să avem rucola în salată, pe pizza, pe șnițele, pe bucate aromate proaspăt scoase de la cuptor, amestecată cu paste și aruncată în ciorbă pe post de pătrunjel rafinat de la oraș.

La întoarcere, desigur, un băiat cu Dacia Spring tocmai își închidea satisfăcut capacul de la priza de încărcare, mulțumit că are din nou electroni înghesuiți în podea.

Se întoarce în mașină și îi spune soției:

„Acum mai trebuie să stăm puțin că e bateria încinsă”

Au fost cei mai dați ochi peste cap pe care i-am văzut vreodată. A fost ca-n filmele alea cu exorcizări în care se vede albul ochilor.

Am o vagă impresie că cineva în familie nu a fost de acord cu achiziționarea unei mașini electrice. Așa am eu impresia dar poate mă înșel.

Eu, tatăl inteligent, bat la ușă și pe un ton vesel, după ce îmi deschide ușa, îi spun:

– I come in peace and bearing gifts! în timp ce jonglam cu cele două role de hârtie igienică obținute de la proprietar. 🤣🤣🤣

Tot timpul uit că el va fi cel care va alege azilul când va veni vremea și toate glumițele astea vor atârna greu în balanță.

La un moment dat, pe la mijlocul drumului, o rog să-mi dea și mie un sandwich din ăla pregătit cu grijă de dimineață și ambalat in șervețele pufoase de bucătărie.

– Deja îți efoame?

– Nu, dar aș vrea să-mi șterg lacrimile și nu am cu ce. 🤣🤣🤣

Acum sunt în drum spre Lidl să-mi caut un preș moale și pufos. 😀

Al doilea colet s-a pierdut.

Unul dintre colete conținea un burete pentru whiteboard și celălalt conținea un whiteboard de dimensiuni 70 x 100 cm.

Și da, dintre cele două colete, firma de curierat a reușit să-l piardă pe ăla de 1 metru lungime și 70 cm lățime. Dar au livrat astăzi în condiții de maximă siguranță burețelul cel firav și porii lui de aur.

Vine seara acasă și se uită la Suits!

Ia să pornesc eu un Terminator, ceva, că toată ziua am făcut treburi de IT și am reparat și o stație de încărcare pentru mașini electrice!

Să te-ntorci tu victorios la guvernare, după ce ai pierdut alegerile și să găsești același praf de pe tobă pe fundul visteriei cu urmele tălpilor tale încă vizibile în stratul gros?

Să te lovească realitatea în față și să-ți dai seama că nu mai ai ce fura?

Să încerci acum să dai foc la cenușa pe care ai lăsat-o împrăștiată uniform peste țara asta în speranța că poate mai generezi niște fum?

Să realizezi că norul ce-l stârnești acum este doar praf ce se va depune încet înapoi peste tot ce ai jefuit tu în 30 de ani de condus țara asta ca pe o crovigărie de stat?

Nici nu vreau să știu ce simt ei acum încercând să pescuiască din scrumieră, a doua zi dimineața după chef, chiștoace cât mai mari de carpați ca să mai tragă un ultim fum…