Când vă mai zice mașina că nu detectează cheia deși cheia este în buzunar,
după ce-i adresați câteva cuvinte de dragoste arătându-i cheia cu un gest cât se poate de “drăgăstos”, amintiți-vă că v-ați cumpărat portofel din ăla șmecher cu protecție RFID pentru cardurile de credit și de câte ori cheia stă pitită în spatele acestuia e și protejată de cititorul mașinii care stă într-un colț să o detecteze.
Am descoperit zilele astea când m-am concentrat un pic să înțeleg de ce o apucă pe a mea mașină din când în când să mă certe de lipsa cheii.
Valabil și pentru atunci când încercați să executați dansul deschiderii portbagajului cu piciorul și mașina stă ca tăntăloaica fără să să miște vreun fir de păr.
Îmi cer scuze pe această cale mașinii mele căreia i-am adresa de-a lungul timpului multe cuvinte de iubire și blestem, dând lumii dând lumii de știre că o urăsc și o blestem! 
Lasă un răspuns