Și ce să vezi? Frânez brusc pentru că un domn s-a hotărât că ieșirea din parcarea mea este un loc ideal pentru planurile lui de a-și abandona mașina. Băiatul hotărât se repede din mașină și dă să plece.
– Nu vă supărați! Tocmai ieșeam din parcare. Nu lăsați mașina aici! îl abordez eu mult prea politicos.
– Dar stau decât zece minute!
– Ah! Atunci e în regulă! îi arunc așa un pic exasperat.
La care prietenul nostru dă să plece de lângă mașină.
– Alo! Șefu! Eram ironic!
– Erai ce? se întoarce pufăind.
– Glumeam! Chiar vreau să ies în acest moment!
– Păi de ce nu spui așa! Faci glume cu timpul altora! Ce crezi? Că eu nu-s ocupat?
N-am știut dacă să-mi cer scuze sau să-mi exprim cu exactitate gândurile ce-mi zburau cu ură prin cap. Așa că am tăcut și am așteptat să mă elibereze din glumele mele nesărate…
