– Asta este semnătura dumneavoastră? mă-ntreabă domana funcționar din spatele unor ochelari bine crescuți.
– Da, așa semnez eu.
– Ar trebui să vă faceți o semnătură mai complexă, asta e prea simplă! mă dojeni ea pe un ton de mămică îngăduitoare cu copilul mai încet la minte.
– Așa sunt eu un om simplu de la țară și acest lucru se reflectă în viața mea, aspirațiile mele și în tot ceea ce fac.
Și liniștea se așternu peste clădirea administrației, liniște tulburată doar de un câine care lătra de undeva de departe, dincolo de fereastră, dintr-un ungher de unde probabil că nu auzise conversația noastră.
0 comentarii
