Elefantul de cursă lungă, asta este senzația pe care am avut-o ieri pe drum. Un elefant care merge constant, nici foarte tare, nici foarte încet, un elefant care se urnește greu dar care aleargă în ritmul lui către destinație. Un elefant pe care trebuie să-l strunești să-și ia avânt cu mult înainte de a decide că vrei să depășești pe cineva.

Dar, toată elefănțeala asta aduce însă un beneficiu major: autonomia de elefant. E elefantul ăla care te duce la destinație indiferent cât de mult îl deranjezi sau îl forțezi ca să-l scoți din ritmul lui natural.

Și? Cum te-ai simțit la bordul lui?

M-am simțit ca într-o tabletă. Din seria “și designer-ul a zis să fie cu touch! Să facem cu touch! Mult touch!”.

Mașina are touch-ul prezent în toată viața ta de șfoer. Dacă vrei volumul muzici să-ți gâdile mai mult urechile bagi un touch cu slide pe consola centrală, dacă vrei să o treci în modul sport în speranța unei depășiri mai sprințare ai un buton cu touch nu chiar la îndemână, dacă vrei să-ți contorlezi atmosferă bizonică ai două butoane cu touch de fiecare parte a display-ului central, dacă vrei să controlezi ceva de pe volan (orice) ai butoanele cu touch la un deget mare distanță, e touch-ul dus la un nou nivel. Mare baftă avem că semnalizatoarele și ștergătoarele sunt acționate totuși de manetuțe mecanice, dar cred că-i obligă niște standarde sau ceva pentru la cât sunt de porniți e ciudat să le scape niște controale d-astea clasice. Mie mi se pare că funcțiile importante pe care trebuie să le folosești în timpul mersului trebuie să fie recunoscute de vârful degetelor noastre care ating niște butoane dsitincte pe care poți să le click-uiești, să le rotești și care să-ți trimite un feedback mecanic în senzorii de la nivelul pielii.

Da, am pornit pe partea cu toch-ul pentru că pentru mine este foarte importantă. Orice acțiune care-ți mută atenția de la drum la ceva ce trebuie neapărat să faci în timp ce roțile tale mănâncă asfalt chiar și la 50 km/h mi se pare o acțiune ușor periculoasă. Învață-ți degetele cu niște forme și transformă acțiunile în rutină. Da, OK, butoanele de încălizire/răcire sunt ușor de găsit și folosite relativ rar, dar butonul de sport ar trebui să fie la un deget distanță. Nu vreu să merg tot timpul în varianta de accelerație maximă, dar în depășiri mi-aș dori un mod rachetă, oricât ar consuma acesta. Și mi-aș dori ca acet mod să-l pot activa în timp ce mă încadrez în manevra un pic periculoasă de a pătrunde pe contrasens.

OK, să lăsăm touch-ul. Cum e în rest?

Zic să ne amintim că suntem într-un ID.4 un SUV care vine peste ID.3 care a apărut la ceva timp după i3 (as in ăla de la BMW). Da, așa m-am simțit, ca în i3s-ul pe care pun șaua și-l călăresc zilnic cu schimbător în dreptul instrumentelor de bord și ecran pe mijlocul mașinii. În fond a fost un lucru bun pentru că eram familiar cu set-up-ul datorită mașinii pe care o conduc în mod curent, zilnic chiar. M-am simțit ca la mine acasă doar că în varianta cu autonomie care să nu mă deranjeze și care să-mi permită să conduc cum vrea piciorul meu drept să-și regleze greutatea cu care se lasă pe bucata aia de metal de-i zice accelerație de către experți.

Doar că fix din aceste motive meschine de autnomie, accelerația nu este ceva care ar putea să scoata ID.4-ule pe prima pagină într-un top al mașinilor care depășesc un TIR pe parcurusul a două clipiri consecutive. ID.4-ule face parte din categoria în care intră automobilele care-și doresc un timp dedicat de accelerare în spartele automobilului depășit, timp care să-i permită o viteză de croazieră pe contrasens care să acopere cât mai puțin timp în zona periculoasă a drumului. Pe scurt, o depășire însemnă mai mult de o simplă accelerare ep cntrasens. Din acest punct de vedere nu am fost impresionat până ce am văzut că autonomia s-a menținut constantă indiferent de dracii transmiși prin pedala de accelerație. Și în această treabă se traduce tot farmecul lui. Farmecul unei autonomii făr-de-griji.

Detalii tehnice picante găsim aici la autocritica pe site unde experții lor înțeleg fenomenul la un alt nivel de cultură.

Ah, ca o paranteză picantă, mașina nu are port de încărcare de tip brichetă decât în portbagaj. Are în schimb vreo 4 (cred) porturi USB-C și dacă n-ai venit de acasă cu cabluri corespunzătoare, viața ta poate fi ușor perturbată dacă vrei să-ți încarci telefonul ce rulează waze și să mai ai și o cameră de bord care își dorește cu ardoare niște curent electric ca să funcționeze. Eu am ajuns la varianta în care am folosit două baterii externe, pe una o încărcam în portbagaj și alta o descărcam în față în mașină, transportând astfel curent electric din spatele mașinii. Încărcam astfel bateria mică de la mașina electrciă mare, mașină mare pe care o încărcam de la rețea. Complicat, vă zic. Nu e ceva grav, dar dacă te prinde nepregătit viața poate să devină ușor anevoioasă.

Zici că suportul ăla din portbagaj a fost făcut special pentru a pune o baterie externă la încărcat. 🙂

Ți-ai cumpăra?

Știu câteva persoane al căror stil de viață ar putea să înglobeze un ID.4. Prieteni din viața mea care au nevoie de o mașină de cursă lungă, de o mașină cu care să nu-ți e frică atunci când te duci în zone remote lipsite de stații de încărcare la fiecare pas electric și timid.

Și este acel model de mașină încăpătoare și comodă, cu portbagaj de se aude ecoul dacă te răstești la el și ai loc în mașină să te lăfăi.

Ziceai ceva de Vitesco Technologies . Ce fac ei?

Păi fac bine. Sunt dezvoltatori de tehnologii șmechere pentru automobile electrice. Practic, în primele zile am condus două mașini cu tehnologie Vitesco sub capotă (Taycan și ID.4 parcă).

Proiectează și produc sisteme de management pentru bateria mașinii. Au grijă cu sistemele lor de celulele alea mici și drăguțe care stochează energie în trupul firav de celule și cu care fac instrucție individual și global la nivel de comportament.

Sisteme de control, invertoare și tot ce-și dorește inimioara unui producător auto din punct de vedere electrificare Vitesco se ocupă să furnizeze. Au în România sedii la Iași, Timișoara și Brașov, la Brașov. Cei de la Autocritica au și un articol excelent cu detalii importante despre Vitesco Tehnologies aici.

Întâmplător ieri am nimerit și la o inaugurarea unei clădiri noi pe care o vor cosntrui pentru a-și extinde activitatea.

Ce urmează?

Urmează Audi Q4 e-tron și o excursie la Târgu Mureș peste munți.

Pe parcursul zile postez destul de des impresii și poze pe contul de Facebook aici.

Numele proiectului este #rocharge by Vitesco Technologies și vine la pachet cu alte câteva companii care au crezut și cred în această experiență: Renovatio e-charge, MOL Plugee, Enel X, MOON, Michelin, Nokia Mobile și Server Config.



Ce mai cauta lumea pe google (lista generata automat):
  • autocritica vitesco