Când ne e lumea mai dragă și zona de confort mai dulce trebuie să părăsim casa părintească unde cineva are grijă de noi și să ieșim din zona de confort să ne facem și noi oameni cu un țel în viață și să ne ducem la facultate.

La facultate, după câțiva ani în care reușim să adoptăm o nouă zonă de confort și să ne obișnuim cu rația de bani de la părinți împărțită frățește între distracție și supraviețuire, ne trezim că ieșim iar din zona de confort ca să ne angajăm și să urmăm și noi o carieră ca să supraviețuim într-o societate care funcționează după niște reguli de care am auzit până atunci doar prin cărți.

Și ne chinuim să ne construim o nouă zonă de confort. O zonă pe care o dotăm cu un cuib în care să ne întoarcem seara, un mijloc de transport care să ne ajute să străbatem jungla urbană și un venit confortabil și constant care să ne țină burta ocupată și nivelul de distracție la un nivel acceptabil.

Și când ne e mai bine și zona de confort mai minunată luăm o decizie absolut salutară pentru perpetuarea speciei și decidem că niște copii în viața noastră sunt tot ceea ce ne dorim. Și brusc tot ce era zonă de confort în viața noastră se face bucățele mici mici și totul se transformă într-un lung lanț de reacții și micro-decizii.

Și cu toate astea, în diverse momente ale vieții, vine un băiat sau o fată și-ți aruncă în față un „Mai ieși și tu din zona de confort și trăiește-ți și tu viața! Nu mai sta în bula aia a ta că trece viața pe lângă tine!”. Un băiat sau o fată care-și ghidează viața din citate și meme-uri de pe Facebook.



Ce mai cauta lumea pe google (lista generata automat):
  • cum sa ies din zona de confort fara bani