Ați observat? Orice dilemă sau neclaritate am avea, cineva vine și ne aruncă în față un “ne asumăm” de nu vedem. Și gata, a închis discuția. Apăi dacă și-au asumat nu-i cale de întoarcere.
Dar știți? Podul ăla pe care îl construiți o să deranjeze și e prost construit! Ne asumăm, frate! Problem solved!
Dar știți? Decizia aia o să afecteze populația! Ne asumăm, asta e! Caz închis!
Serios, dacă vrei să-i închizi gura unui interlocutor îi trântești un “îmi asum” sau un “ne asumăm” și ai oprit orice discuție.
Astăzi o anumită doamnă Pintea – directorul institutului de sănătate publică a declarat că:
Este inevitabilă apariția cazurilor de coronavirus la școală, toate statele unde s-au redeschis școlile au avut cazuri în creștere, deci vor apărea focare și vor fi cazuri de îmbolnăvire, iar asta trebuie asumat de toată lumea, pentru că virusul acesta există și nu o să dispară odată cu redeschiderea școlilor.
Și dacă nu vreau să-mi asum asta până nu se descoperă un vaccin sau un tratament decent care să evite terapia intensivă, cum facem?
Și dacă nu vreau să-mi asum faptul că ai mei copii riscă să rămână fără părinți, cum facem?
Și dacă nu vreau să-mi asum faptul că ai mei copii riscă să rămână fără bunici, cum facem?
Și dacă nu vreau să-mi asum că ai mei copii riscă să se îmbolnăvească cu un virus mizer și încă necunoscut care poate lăsa urme nasoale, cum facem, stimată doamnă asumat Pintea?
Cum asumarea mă-sii mai pot eu să decid asupra integrității mele și a familiei mele? Îmi asum și mă relaxez? Aștept să văd ce-și asumă loteria vieții în legătură cu familia mea?
Hai să ne asumăm și o variantă în care am o alternativă online.
Hai să nu ne mai asumăm lucruri când vine vorba de alții și de sănătatea lor. Nu ne-ai câștigat la barbut ca să-ți asumi tu viața familiei mele. Nu am nicio plăcere în a-mi juca viața la loteria organizată în niște clase super-înghesuite în care garantat un copil infectat va influența toată clasa și familiile acestora.
Și pentru că cei care nu au copii se cred relativ în siguranță și trăiesc cu senzația că nu vor fi afectați de înghesuirea copiilor în niște spații înguste, las mai jos comentariul Iuliei care însumează perfect viața la birou cu colegi care au copii:
Cele mai urate viroze si pneumonii virale le-am avut cand lucram in birou cu un tata de 2 copii de varsta scolara si prescolara. Aducea fara sa stie cate ceva preparat in „laborator“ de copiii de gradi, 2-4 saptamani eram toti in medical. Copiii n-aveau decat niste muci, noi eram toti semi-morti. Cine a zis ca e ok sa deschizi scolile in pandemie nu a luat inca primul val de virusi si bacterii „mutant“.

De cateva zile, tot spui despre covid si reintoarcerea la scoala si gradinita. Nu am gasit nimic din ce ai scris cu care sa nu fiu de acord. Parerile tale vis-a-vis de subiectul asta mi se par foarte pertinente si ma bucur ca nu sunt singura care gandeste asa. Si eu vreau sa socializeze copilul meu si sa aiba parte de educatie, dar in siguranta, cu toti parintii si bunicii alaturi. Dar eu nu imi asum riscul de a-l trimite intr-o grupa un pic mai mare decat o sufragerie de apartament cu alti 20 si ceva de copii.
E foarte grav modul in care ies public factorii decidenti : ei sunt revoltati doar vocal de nerespectrea regulilor precum oricine de pe canapea ( destul de putini si respectivii ) si uita efectiv ca ei au parghiile pentru a stopa/incetinii pandemia . E absurd sa aiba rol de observatori cand toate decizile stau in mainile lor .
Salut,
Saca vrei sa discutam strict conceptual, asumarea unui risc este o chestie care se practica peste tot la nivel de managent (ceea ce e pana la urma si guvernul unei tzari) uneori spre marea nemultumirr a subiectilor.
Concret, guvernul actual isi asuma diverse chestii, stiind ca in cazul unui esec va pierde puterea (la fel cum un CEO isi va pierde jobul).
Ne place sau nu, asta e jocul pe care il jucam – avem democratie, ceea ce inseamna ca delegam puterea unor indivizi, iar ei vor lua deciziile; unii o sa ia decizii arbitrare, altii bazage pe interes personal, etc.
Referitor la inceperea scolii, cred ca nici o solutie nu ii va satisface pe toti:
– toti copiii la scoala – riscul e clar, o sa ai o armata de mici purtatori de virus, iar unii or sa se si imbolnaveasca
– toti copiii online – nici o sansa de progres pentru un vast numar de copii, se stie ca nu s-a pregatit nimic in acest sens in timpul verii; o sa fie tot la intamplare, in functie de cat de entuziast e profesorul. Asta pentru cei care au internet si mijloace tehnice…
– fiecare oras/scoala face cum crede – nici n-are rost sa mai intru in detalii… toti parintii o sa zica ca la scoala cealalta e mai bine.
Si atunci, in concluzie, eu zic ca guvernul e legat de maini, neavand nici o solutie evidenta la indemana. Si-atunci ia o decizie cumva aliniata la restul Europei, si se asigura ca elibereaza forta de munca de sarcina de babysitting.
Iar daca socoteala da gres, puteti sa ii taxati la alegeri (noi suntem in aceeasi situatie acolo unde locuim momentan, dar nici macar nu putem comenta)
Da, dacă nu murim, ii putem taxa la alegeri, ai dreptate!
Te aliniezi la restul Europei atunci cand ai solutii similare celor existente in restul Europei. Cand tu ai inchis totul in martie pentru ca sistemul santiar nu facea fata unei posibile crize sanitare, dar deschizi scolile in septembrie (desi nu ai marit nici cu 10% capacitatea la ATI), doar pentru ca ai alegeri si trebuie sa le organizezi, si sa dai oamenilor un sentiment (fals) de siguranta, cred ca se cheama altfel, nu asumare. Intre timp la DSP-uri nu raspunde nimeni la telefon, iar in spitale nu mai sunt locuri nici pentru bolnavi, dar pentru asimptomatici…