Am un avocat în casă care a citit ACTA și a tras două concluzii.
1. Legile în vigoare din România sunt mult mai dure decât ACTA
2. Aparent, singura chestiune care e deranjantă pentru toată lumea este că provider-ul de net trebuie să te monitorizeze și să te raporteze.

Referitor la punctul unu, de ce nu ieșiți fraților în stradă să protestați împotriva legislație din România care sancţionează cu pușcărie pirateria?

Referitor la punctul doi, n-ar trebui să ne deranjeze dacă am avea mânile curate. În fond, și acum providerii noștri de net pot vedea ce facem noi pe net la fiecare click și la fiecare mesaj pe messenger.

În plus, nu se prevede nicăieri vreo obligaţie pentru ISP-işti să facă astfel de raportări din proprie inţiativă.

ACTA spune în art. 27, la alin. 4 – „O parte poate să furnizeze, în conformitate cu actele sale cu putere de lege și cu normele sale administrative, autorităților sale competente autoritatea de a solicita unui furnizor de servicii online să divulge rapid unui titular al dreptului suficiente informații pentru a identifica un abonat despre al cărui cont se presupune că a fost utilizat pentru încălcare, atunci când respectivul titular al dreptului a depus o cerere, suficientă din punct de vedere juridic, cu privire la contrafacerea mărcilor de comerț sau la încălcarea dreptului de autor sau a drepturilor conexe și atunci când astfel de informații sunt cerute pentru a proteja sau a aplica drepturile respective. Aceste proceduri sunt puse în aplicare astfel încât să se evite crearea de obstacole în calea activității legitime, inclusiv comerțul electronic și, în conformitate cu legislația părții respective, respectă principii fundamentale precum libertatea de expresie, un proces echitabil și protecția vieții private.”

Mai simplu spus (citat de la doamna):

(1) până nu vom avea un act normativ naţional care să impună această obligaţie pentru ISP-işti, ea nu există;

(2) chiar şi când obligaţia va fi impusă prin legea naţională, ar trebui să fie vorba strict despre o obligaţie a ISP-iştilor de a furniza informaţii exclusiv titularilor de drepturi;

(3) informaţiile vor putea fi oferite doar în baza unei cereri motivate a titularului de drepturi;

şi

(4) cel puţin în teorie, totul se va face cu respectarea principiilor fundamentale precum libertatea de expresie, un proces echitabil și protecția vieții private.

Concluzia pare destul de simplă: mult zgomot pentru dreptul de a fura în continuare fără a fi prinşi. Obișnuința de a pirata nu transformă această activitate într-una legală. E greu să te lași de fumat d’apăi de piratat.

Referitor la proprietate intelectuală – nu există fizic dar trebuie plătită. Și voi când prestați niște servicii pentru angajator care nu există fizic ce se întâmplă? Nu ai cum să pui mâna pe faptul că te-ai plimbat 5 ore pe la clienți să le vinzi cai verzi pe pereți. Angajatorul ar putea să nu vă dea bani pentru că nu i-ați dat nimic fizic în schimb, nu?

PS Poza este furată de la TVdece cu acordul lui Zicu (autorul) prin intermediul Floricăi.