Da, dai din telecomanda ai și un pointer se mișcă pe ecran, nu mai ai nevoie de zeci de butoane dedicate, nu mai nevoie să cauți pe tastarură comenzile, poți să faci totul printr-o mișcare naturală a mâinii.

Televizorul nu mai este de multă vreme doar un televizor ce știe să-ți înșiruiască niște canale venite printr-un cablu alb de la o antenă sau de la un operator. Este în sine un media center complex. Un sistem de operare, cu aplicații, cu diferite forme de servicii puse la dispoziție pe internet, este la bază o tabletă cu un ecran imens și de asta e nevoie și de un control mai natural, control ce nu poate fi redat de niște săgeți de pe tastatura unei telecomenzi clasice.

Am văzut de-a lungul vremii începuturi timide, tot felul de sisteme de operare proprietare care au încercat să impună niște standarde și am văzut cum a răzbit androidul care era foarte ușor de adaptat. Dar rar am văzut un sistem reușit. Totul părea adaptat, forțat, cu componente software și hardware la limită. Asta până ce anul trecut am descoperit adaptarea LG-ului sub forma de WebOS și viața noastră s-a schimbat (televizorul de care ne-am îndrăgostit).

LG-ul este, în acest moment, cel mai utilizat televizor din casă, folosit la capacitate maximă cu servicii de streaming, TV-ul clasic și ecran pentru console de jocuri. Nu ne-a dezamăgit până acum. Se mișcă ca-n prima lui zi când a ieșit voios de pe banda de asamblare și este și foarte activ din punct de vedere update-uri de aplicații. Nu se simte ca android-ul din camera de alături care mai trebuie resetat și care-și face update-urile rare atunci când îl rogi frumos deși i-ai zis de un milion de ori să-și facă singur treaba și să nu te mai întrebe ever.

Ce televizor tare! a exclamat băiatul meu cel mare când a văzut că mă joc cu o versiune nouă de LG lansată în 2021.

Filmam chestiunile de mai jos, interacțiunile cu telecomanda inclusă în pachet și așa cum a constat și el, mișcarea era fluidă și perfect naturală.

Testele peste wifi de 4K n-au relevat nimic nou. În sensul că imaginea este impecabilă, se încarcă aproape instant și merge fără întreruperi.

Are ceva mișto, pe lângă sistemul de operare. Are negrul care arată negru pentru că practic LED-ul se stinge și nu mai e luminat de nimic din spate. Contrastul final și culorile sunt bestiale. De multă vreme n-am mai văzut imagine așa mișto. Tehnologia este OLED cu pixeli care sunt luminați individual (self lit OLED). Când se stinge lumina pixelului rămâne doar negru:

Cert este că imaginea mi s-a părut impecabilă. Bine, așa și imaginea televizorulu pe care îl deținem mi s-a părut impecabilă anul trecut, dar pe ăsta nou e la un alt nivel.

Și este suficent de deștept să-și regleze singur imaginea. Că te joci, că te uiți la meci, că bagi niște hrană spirituală cu peisaje 4K de pe net, el știe să-ți afișeze o imagine optimă raportată la conținut și ochii tăi ageri, avizi de informație video digitală.

Oricum, faptul că pun accent pe interacțiunea cât mai naturală face toți banii. În maxim 5 minute te întrebi cum ai putut să trăiești fără acel mouse controlat din încheietură. M-am transformat din cel mai mare sceptic referitor la sistemele non-universale de operare pentru TV în cel mai mare fan WebOS. LG rulz!

Modelul este lansat anul acesta, după cum spuneam, și poartă numele de LG A1 în varianta de 48 inch pe diagonală (aprox 120 cm în limba noastră). Mai multe detalii despe ce știe să facă pentru noi găsiți aici.

Pentru birou, pentru sala de conferințe, vom achiziționa unul de 164 cm. Toate cele trei varaintele se găsesc deja la emag de vânzare aici.