Nu poți avea pretenția de la mine să te cunosc și să te laud lumii când tu:

  • apari în excursia de promovare alături de prietenul tău
  • faci notă discordantă și te plimbi într-un SUV pe lângă microbuzul nostru
  • ajungi la obiective după noi și ne-ntrebi dacă e ceva de văzut
  • seara te așezi la o masă separată tot cu prietenul tău și nu ne bagi în seamă
  • de câte ori te-ntreb ceva mă trimiți la fata de la agenție că ea știe
  • practic nu faci parte din echipa de campanie – aveai doar o tangență ușoară cu grupul nostru în sensul că urmai și tu traseul nostru
  • orice problemă era pasată de tine agenției sau subalternului tău

Eu tot timpul am crezut că ai venit și tu în excursie pentru că e o oportunitate mișto să mai ieși din casă cu prietenul tău și să vă plimbați. Sincer! Și n-o zic în sensul rău. E frumos să profiți de astfel de excursii și să îți hrănești mintea cu lucruri noi și drăguțe de la noi din țară. E ceva ce practic mereu. O secundă nu te-am asociat cu campania. O secundă nu m-am gândit că tu ești acolo cu noi pentru a promova ceva. Asta a fost impresia mea de la sfârșit. Impresia că ai venit într-o scurtă vacanță cu iubitul tău și atât. Și repet, nu mă plâng și nu voiam să fii alături de noi. Spun doar de ce mulțumirile mele nu au plecat către tine.

Nu am avut și nici nu am pretenția să te ocupi de mine. Mă descurc foarte bine și singur și omul tău și fata de la agenție au făcut o treabă excelentă și a fost una dintre cele mai mișto excursii de promovare la care am participat (serios vorbesc). Dar, datorită celor de mai sus, mintea mea nu a reținut decât că ai fost și tu pe acolo și atât. Nu te-am asociat cu produsul și campania nici măcar o secundă.

Și uite de asta laudele și mulțumirile mele s-au dus către cei doi oameni angajați de tine care au muncit cot la cot cu noi și pe care i-am asociat involuntar cu campania și produsul. Tu erai doar un excursionist pe care l-am cunoscut tangențial…

shutterstock_387985477.jpg

Poză de pe Shutterstock de aici.